Cancelarie

Profesorii și cardurile de 1.500 de lei, între „Nu înțeleg de ce nu ne putem cumpăra un telefon” și „Suntem o breaslă de nemulțumiți”

Cardurile pentru prima de cariera didactică au început să fie trimise cadrelor didactice luna asta și au rămas, deocamdată, goale, până când vor ajunge la toți profesorii. Ce se poate cumpăra cu ele e în continuare înconjurat de un nor de ceață și nici dascălii, nici comercianții nu înțeleg în totalitate pe ce pot fi cheltuiți cei 1.500 de lei. Mai mult, pe lista cu firme s-au strecurat și afaceri cu haine, farmacii și o măcelărie. Unii profesori sunt, totuși, optimiști cu privire la aceste carduri, pe care le văd ca pe un avantaj în acoperirea unor cheltuieli necesare. 

Editorial. Cardul de octombrie sau ce poți face cu (1)500 de lei

Au sosit, așadar, și cardurile. Cum care carduri? Cardurile cu prima de carieră didactică. Cei 1500 de lei (sau 500 de lei pentru personalul nedidactic), unul dintre rezultatele negociate în urma grevei din primăvară. Ceva ce a propus guvernul, în contraofensivă la solicitarea inițială de majorare a salariilor. S-ar putea crede că este ceva. Nici nu vrem să spunem că nu este ceva. Dar să vedem ce anume. Cei 1500 de lei (sau 500 de lei pentru personalul nedidactic) primiți o dată, ca o primă pentru acest an școlar.

El e proful de informatică cu cei mai mulți olimpici din România: „Sistemul nostru de învățământ funcționează. Uitați-vă numai la câți oameni trimitem în afară”

A terminat Colegiul de Informatică „Tudor Vianu” în comunism, când abia apăruseră PC-urile. A fost printre puținii olimpici la informatică ai țării, iar părinții săi au lucrat amândoi la Centrul de calcul înființat de Grigore Moisil. S-a angajat la Google în SUA în anii 2000, deși nu știa nimic atunci despre companie. S-a întors în țară fiindcă și-a dat seama că vrea să predea într-un loc unde să facă o diferență. De 13 ani pregătește elevi care ajung printre primii pe țară în fiecare an. Crede că România e pe bune tare la informatică și că lucrul ăsta trebuie încurajat. Într-un interviu pentru Școala 9, Cristian Frâncu vine cu o opinie contrară percepției generală despre sistemul de educație românesc: „E unul bun. Cine spune altfel nu are comparație!”.

Editorial. Splina, profesorul și viața școlii

„Cum te simți astăzi?”, îl întreabă rinichiul drept pe cel stâng.

„Nu este treaba ta”, îi răspunde acesta.

„Dar tu, ficatule?”, își încearcă norocul rinichiul drept.

„Nu te privește”, vine răspunsul.

„O să întreb tiroida, poate măcar ea îmi va răspunde”, își spune rinichiul drept. „Sau poate splina...”

„Cum să mai aduc eu fonduri europene de miliarde, când anul trecut am avut un salariu de vânzător?” Revolta unui director de școală demisionar

Simona Voinescu este unul dintre cei 95 de directori care la începutul anului școlar și-au dat demisia, majoritatea din cauza salariilor. „Câștigam mai puțin cu o mie de lei decât o învățătoare”, spune fosta directoare, care anul trecut primea titlul „Directorul anului pentru antreprenoriat” din partea Asociației Valori în Educație. În ultimii 11 ani, aceasta a digitalizat toată Școala gimnazială Popricani din Iași, a crescut rata de promovare la Evaluarea Națională la peste 93% și a achiziționat echipamente IT de aproape jumătate de milion de lei. Spune însă că nu mai putea continua cu un salariu „de vânzător în supermarket”: „M-am simțit umilită!”