În timp ce Finlanda oferă tuturor elevilor o masă caldă de peste 70 de ani, România încearcă să implementeze, de șase ani, un program-pilot de acordare a unui „suport alimentar” pentru preșcolarii și elevii din 150 de școli și licee din țară. Un facilitator comunitar și un activist, doi oameni de la firul ierbii care lucrează cu copii din comunități școlare, explică pentru Școala 9 de ce hrana în școli ar fi esențială.
„Din adolescență am simțit că ceva e în neregulă cu mine, dar nu puteam să spun ce”, explică Bianca, 23 de ani, în acest articol din seria Școala 9 „Cum te simți”, despre sănătate mintală. În copilărie, când rămânea singură cu mama ei, căci tatăl pleca din oraș cu munca, Bianca se temea permanent. Mama fetei era diagnosticată cu tulburare bipolară, iar Biancăi i se părea imprevizibilă mereu. Acum câteva luni, Bianca, studentă la Psihologie în Cluj, a mers la psihiatru și a aflat că are și ea o afecțiune psihică, tulburare de personalitate borderline, și atunci a început să se înțeleagă mai bine.
Sebastian Popescu este conferențiar universitar doctor și fost decan al Facultății de Fizică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De 12 ani se implică în selecția lotului României pentru competițiile internaționale de fizică, iar, de șapte ani, coordonează întregul proces olimpic din țară la această disciplină. Într-un interviu pentru Școala9, acesta ne-a vorbit despre ce presupune, de fapt, pregătirea elevilor în vederea performanței la o disciplină școlară și a combătut cu date mitul potrivit căruia toți elevii care merg la olimpiade internaționale se întorc cu medalii.