În aceste zile când universitățile își aleg studenții și sistemul de educație și-a selectat prin examenul de titularizare profesorii, Monica Halaszi și Horia Corcheș vorbesc despre cercul vicios al imposturii. „Poate că această întoarcere spre valori, spre seriozitate și spre respingerea imposturii din propria practică trebuie să fie nu doar o consecință a unor exerciții discursive atât în preuniversitar, cât și în universitar, ci și a impunerii, cu riscul unor cutremure de moment, a unei rigori în evaluare la toate nivelurile sistemului de învățământ”, cred aceștia.
Am vorbit cu un profesor universitar, care scrie o cercetare despre curiozitate, despre ce înseamnă să fii și cercetător și profesor, în România. Dragoș Grigorescu ne-a povestit despre nevoia ca cercetările să fie punct de plecare în politici publice: „Ai acest sentiment al paralelismului. Tu-ți vezi de pasiunea ta cu câțiva cu care împărtășești pasiunea și societatea își vede de-ale ei. Și așa e o ruptură între cunoaștere și rezultatele cunoașterii.”
D.P. Așa obișnuia să semneze articolele pe care le publica în ceea ce era, în anii ‘80, revista școlii. Revistă e impropriu spus, dar nici avizier nu poate fi numit acel panou din PAL prins de peretele de la parterul liceului, care își schimba înfățișarea săptămânal și pentru care scria el și elevii deopotrivă. Hai să-i spunem revistă-hibrid, fiindcă avea conținutul unei reviste, dar aspectul unui avizier.
