Nu credeam vreodată că mă voi bucura, cu sete, de viață.
„Land of Plenty” se numește cea mai recentă expoziție de sculptură a artistului Cătălin Bădărău. A pornit în crearea ei de la propria experiență de migrație, când avea 16 ani, și a trecut granița fraudulos să ajungă în Turcia și Grecia, la muncă. A fost la un pas de a abandona liceul. De aceea, anul acesta, s-a întors la școala sa din Adjud să vorbească cu elevii care poate, asemeni lui, visează azi la „o țară a făgăduinței”.
„Nu te-a învățat la școală să saluți?” Întrebarea se aude de undeva din spatele meu și sesizez, în tonul vocii, iritare. „Ce vă învață la școală? Numai prostii...” continuă doamna. Nu întorc capul, dar mustesc. Este frustrant să auzi reproșuri redundante la adresa școlii și să simți această etichetă care îi este atribuită: spațiu în care nu se întâmplă mai nimic, în care învățarea nu se produce, în care tot ce se livrează sunt prostii.