„Un asistent educațional nu îi va arăta unui elev doar un status care îi va rămâne toată viața, ci o cale de progres permanentă”, spune Veaceslav Caburgan, unul dintre specialiștii care au dezvoltat aplicația EdNeos. Proiectul intrat în finala competiției Innovators for Children, accelerator pentru start-up-urile din educație, urmărește evoluția elevilor. Mai mult, aplicația bazată pe inteligență artificială le trimite copiilor sarcini, în funcție de materia școlară pe care au nevoie s-o aprofundeze, iar aceștia lucrează cu informațiile până când chiar le înțeleg. Totul ca să mențină intact lanțul de cunoștințe, pentru că „sute de mii de copii au acest lanț fisurat și pentru 42% dintre ei, analfabeții funcțional, lanțul s-a rupt”.
Carmen Țar Fonta este de doi ani învățătoare în comuna Frumușani, județul Călărași. Străbate până la școală 70 de kilometri prin trei județe Ilfov, Giurgiu și Călărași, ca să încerce să le fie alături celor 16 elevi ai ei, dintr-o comunitate vulnerabilă. A avut și zile cu un singur elev în clasă sau, în pandemie, cu doar patru elevi colectați, cu lecții făcute în jurul mesei unui localnic. Zile colorate diferit, uneori în nuanțe de gri, alteori pastelate, ca cea în care vor merge cu toții într-o excursie să-l întâlnească pe Moș Crăciun.
Concerte, petreceri în cluburi, sport în aer liber, cluburi de carte, oameni noi la fiecare colț. În orașele mari pare că se întâmplă mereu ceva pentru tineri. Dar cum e să fii tânăr la sat sau într-un oraș mai mic din Europa? Ne spun cinci tineri din Germania, Țările de Jos și Marea Britanie.