Bogdan Dincă a trăit din spatele camerei tensiunea și bucuria unui Bacalaureat ca niciun altul. Timp de trei zile de examen a stat alături de părinți și elevi la porțile: Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai”, Colegiului Tehnic Energetic, Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, Colegiului Național „Iulia Hașdeu”, Colegiului Național „Mihai Viteazul” și Colegiului Național Bilingv „George Coșbuc".
Dincolo de multe altele petrecute de-a lungul verii care se apropie de final, un eveniment cinematografic a atras atenția (un eveniment cinematografic dominat de roz, așa cum ne-am dori să fie și viața noastră, inclusiv componenta profesională a acesteia) – premiera filmului Barbie (2023, regia Greta Gerwig). Filmul a suscitat un anumit interes în rândul publicului adult (din ce am citit este vorba tocmai de un film pentru un public adult, în ciuda a ceea ce pare a fi) și a generat comentarii diverse (cum stă bine oricărui produs artistic): pro, contra, neutre.
Fiindcă nu i s-au echivalat studiile, un tânăr irakian a luat-o de jos în școala românească și, acum, când are 17 ani, a ajuns în clasa a cincea. Povestea ambiției lui de a răzbi, spusă pentru Școala 9, este parcursul, în oglindă, al copiilor români care merg, alături de părinți, spre Vest, în sisteme de educație care le dau o șansă mai bună de viață. Ne uităm la Hassan și ne vedem pe noi. Astăzi, primul episod.