Melania Vamanu este profesoara care aduce dinozauri la clasă și își plimbă elevii virtual prin marile muzee ale lumii. Predă istoria la țară, în Sirețel, Iași și încearcă să fie partenera elevilor săi în actul de învățare, invitându-i într-o călătorie în trecut. De exemplu, ca să înțeleagă mai bine viața în timpul războiului, i-a rugat pe elevi să scrie scrisori pentru cei de acasă din ipostaza unor soldați aflați pe front. Ca material didactic le arată elevilor unelte și arme din piatră cioplită, realizează în echipe machete ale piramidelor, iar la lecțiile despre cruciade, elevii se costumează în cavaleri și-și confecționează armuri.
Am avut ocazia să particip în calitate de membru observator din partea Consiliului Elevilor la concursurile de directori și directori adjuncți din județul meu, Vrancea. Observator înseamnă că nu am avut voie să pun întrebări candidaților, din păcate. Am văzut profesorii devenind elevi și nu unii foarte bine pregătiți, am văzut profesori fără viziune, perorând discursuri lăbărțate și deloc concrete. În plină pandemie, când școala a fost în nemilosul joc online-offline, am întâlnit profesori care se visează directori, dar nu știu să lucreze pe calculator.
De Ziua Internațională a drepturilor copilului, trei adolescenți din Boardul Copiilor din România susținut de UNICEF le-au scris oamenilor mari. Au vorbit despre cum se simt la școală și cât de mult contează pentru ei să fie parteneri de dialog.