Dup-atâta vânt și ceață, a răsărit soarele, iar păpădiile au explodat în curtea școlii, pe marginea șoselelor, în spațiul verde din fața blocului, în grădina de acasă. E semn că în sfârșit primăvara a decis să revină. Dar nu doar păpădiile au explodat acum, în plină lună aprilie. Primăvara este și sezonul olimpiadelor, așa că este destul să arunci ochii peste pagina ta de Facebook ca să observi explozia de fotografii cu copii ținând în mână diploma Ministerului Educației, acordată celor care au obținut premii și mențiuni la olimpiadele școlare.
Noul buget pentru Ministerul Educației este cel mai mic din ultimii 30 de ani ca procent din PIB (2,5%), iar cel total pentru educație are doar cu 2,2 miliarde de lei mai mult decât anul trecut. Totuși, pentru prima dată în istoria postdecembristă, bugetul de stat prevede o sumă de bani pentru bursele elevilor: peste jumătate de miliard de lei. Într-un interviu pentru Școala 9, Alexandru Manda, coordonator de programe la Societatea Academică din România și student în anul III la Facultatea de Drept de la Universitatea din București, explică cum a început lupta pentru bursele elevilor și de ce ar trebui să ne uităm la bugetul pentru educație și dincolo de banii alocați doar pentru minister.
Aurora Liiceanu, 79 de ani, scriitoare și specialistă în psihologie, povestește despre doamna Klug, profesoara sa de engleză din liceu, pe care a reîntâlnit-o peste ani și a cunoscut-o, în sfârșit, în afara orelor de la școală. Acea profesoară reușea să ducă de mână elevele într-o lume a poeților englezi care nu apăreau în manuale. În schimb, profesoara de română, o doamnă cu părul făcut sărmăluțe, era dură, deloc creativă și obișnuia să le critice lucrările. Nu lăuda pe nimeni.