Ce soluții există pentru combaterea abandonului școlar? Despre ce merge și ce nu, de la oameni care au implementat proiecte și au măsurat impactul.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Odată cu revenirea la școala în format fizic pe ultima sută de metri a anului școlar, în majoritatea familiilor cu copii au apărut nesiguranțe și temeri cu privire la mersul la școală. Copiii și adolescenții au mare nevoie de sprijinul familiei și al cadrelor didactice pentru reacomodarea la școala fizică, în special acum, în plin sezon de teste, teze, evaluări naționale, bacalaureat și admiteri - toate sub masca de protecție și cu miros de dezinfectant.
Am ales, în vreme de război, să discutăm despre școală. Pentru că, atâta vreme cît școlile continuă să funcționeze, avem o șansă să oprim războaiele. Rusia este astăzi, într-un fel, prizoniera involuntară a deciziilor conducerii sale beligerante și care tulbură pacea lumii. Rusia este locul unde, spune o familie de români care locuiește de 8 ani la Moscova, portretul lui Vladimir Putin e în sălile de clasă deși „nu le impune nimeni. Ci pur și simplu ei îl văd ca pe un lider”. Dar în Rusia se face și școală. Să vedem cum. Pentru că am ales să vorbim despre școală.