Platforma cofondată de Evelina Necula, Kinderpedia, a ajuns în șapte ani în școli din România, Elveția, Marea Britanie, Portugalia, dar și în Peru, Iordania și Emiratele Arabe Unite. Pune laolaltă, în online, toată informația pe care trebuie să o știe un părinte despre ce face copilul său la grădiniță sau la școală. Dar părintele nu are un rol pasiv, crede antreprenoarea, ci trebuie să armonizeze viața de acasă cu cea de la școală.
Școala 9: Familia este cea dintâi școală în care copiii învață să se comporte în viață și în societate, dar sunt unii părinți care pun totul în cârca cadrelor didactice. Pot educatorii sau învățătorii să aibă așteptări de la părinți?
Evelina Necula: Responsabilitatea cea mai mare a familiei, în educație, este să ofere copilului modele și exemple sănătoase. În România, copiii intră în colectivitate la 2-3 ani, chiar la un an, în anumite cazuri, când sunt înzestrați deja cu un bagaj de emoții, atitudini, rutine, din familie. Dar acest bagaj nu este fix. Este modelat permanent de suma experiențelor și interacțiunilor pe care copiii le au în afara programului de creșă sau grădiniță și determină, la rândul lui, succesul eforturilor de formare ale educatorilor.
Pentru că la vârsta aceasta nu funcționează stilul pedagogic, copiii învață prin joacă, dar mai ales prin exemplu. Și de aici și responsabilitatea cea mai mare a familiei, în educația timpurie – să ofere copilului exemple de comportamente corecte, sustenabile, să aibă o rutină zilnică sănătoasă, echilibrată și valori și principii solide, coerente.
Este firesc ca grădinița să aibă așteptări de la familie și este esențial ca acestea să fie comunicate explicit părinților și agreate cu ei. Cele mai importante așteptări ale educatorilor țin de bunăstarea fizică și emoțională a copilului și de modul cum acesta ajunge la grădiniță. Ca să fie pregătit pentru educație, un copil trebuie să vină odihnit, după ce și-a împlinit somnul de noapte. În cazul în care copiii mănâncă acasă, e bine ca părinții să evite să îi stimuleze cu zahăr, la începutul zilei. Obiceiurile de masă și echilibrul nutrițional sunt aspecte importante la care familia trebuie să contribuie.
Un element cheie îl reprezintă expunerea excesivă la device-uri, care îi stimulează pe copii și zădărnicește eforturile educatorilor de a-i antrena în activități creative. Copiii care stau pe tabletă sau telefon dimineața, în drum spre grădiniță sau care petrec prea mult din timpul de acasă în fața unui ecran au atenția amorțită. Creierul lor s-a adaptat deja la niște stimuli vizuali și auditivi foarte puternici, la o succesiune rapidă de imagini și secvențe care le oferă o gratificare imediată. Este aproape imposibil să îi antrenezi în jocuri simple, de manualitate, să-i captivezi cu povești sau să le stimulezi intuiția și curiozitatea cu exerciții de logică.
Părinții au responsabilitatea de a le cultiva copiilor o relație sănătoasă și echilibrată cu tehnologia și de a întări această relație prin exemplul propriu.
Prăpastia dintre ce se întâmplă acasă și ce la grădiniță le dăunează copiilor
Cum se răsfrânge „munca” de acasă a părinților asupra activității educatorilor?
Educatorii au nevoie, de asemenea, ca părinții să înțeleagă programul grădiniței, natura activităților desfășurate, rutinele și ritualurile practicate acolo. Familia trebuie să învețe, alături de cel mic, filozofia și valorile locului. Personalul trebuie să împărtășească aceste valori părinților, fie formal, în momentul înrolării, fie informal, prin activitățile și evenimentele din comunitate.
Când lipsește armonia între viața copilului de la grădiniță și cea de acasă, copilul este împărțit între două lumi. Bulversat, lipsit de repere clare, acesta învață greu și se dezvoltă anevoios. Și putem să mergem mai departe cu raționamentul și să presupunem că prăpastia dintre valorile și ritualurile pe care copilul le deprinde în grădiniță și cele de acasă poate să fie una dintre cauzele care stau la baza analfabetismului funcțional.
Crezi că pot influența cadrele didactice ce se întâmplă în familiile copiilor? Pot veni cu sugestii având în vedere că au un centru comun și anume copilul?
Cei mai mulți dintre părinții de astăzi au o viziune corectă a rolului pe care un educator sau profesor îl poate juca în viața familiei. Ei caută sprijinul și îndrumarea unui educator bun, atunci când întâmpină dificultăți și primesc cu bucurie feedback legat de evoluția copilului.
Dascălul a fost dintotdeauna o figură centrală în viața comunității, o autoritate și un reper de valoare. Cu ochiul bine format, el poate observa eventuale probleme în evoluția copilului înainte ca acestea să se agraveze. Acestea variază de la dificultăți de vorbire, care pot fi efectul unor tulburări emoționale, până la obiceiuri nesănătoase la masă, care își au rădăcina în rutinele de acasă, sau chiar un deficit de atenție, ce poate fi cauzat de un dezechilibru mineral.
Profesorul poate identifica dificultățile pe care le traversează un copil și îl poate sprijini, printr-un dialog deschis cu familia, care îi permite să înțeleagă mai bine contextul apariției acestor probleme și să ofere soluții pentru a le remedia.
Încrederea în cadrele didactice
Care sunt ingredientele unei bune comunicări între familie și școală?
Ca să comunice eficient, atât profesorii cât și părinții trebuie să fie sinceri și deschiși să împărtășească orice poate fi relevant din relația lor cu copilul și din experiențele acestuia în raport cu școala. Din teama de a nu fi judecați, atât părinții, cât și profesorii poartă deseori dialoguri vagi, expeditive, care nu le permit să înțeleagă temerile celeilalte părți.
Să comunici dintr-o mentalitate fixă și agățat strâns de propriul adevăr e altă rețetă sigură pentru eșec. Dacă sunt preocupați real de bunăstarea copilului, părinții și profesorii trebuie să facă mai întâi un efort de a se înțelege reciproc, de a-și recunoaște eforturile, dar și limitele.
Oricât am fi de politicoși și de eleganți în relația cu un dascăl, copilul va simți mirosul acut al îndoielii și va trăi propriile frământări pe care nu va ști cum să și le explice. Acestea se reflectă deseori în atenția scăzută de la clasă și în nivelul de angajament la diverse activități.
O multitudine de factori contribuie la bunăstarea și progresul școlar al unui copil dar, dacă ar fi să menționez doar unul care să fie cultivat cu precădere, sigur ar fi încrederea între dascăl și părinte.
Crezi că o bună comunicare între cei doi factori educaționali ajută la progresul școlar? Cum se pot sparge barierele pentru a obține o colaborare între dascăl și părinte?
Implicarea familiei în educația copilului și sprijinul activ pe care aceasta îl oferă în procesul de învățare au impact pe termen scurt și mediu, pentru că creează un spațiu propice pentru progres, dar mai ales pe termen lung, pentru că sunt direct corelate cu succesul copilului, nu doar în plan academic, ci și în viață.
Cercetările demonstrează că atunci când copiilor li se citește zilnic acasă și când poartă conversații susținute cu ceilalți membri ai familiei, aceștia dezvoltă un vocabular solid și favorizează procesul de alfabetizare. Școlarii mai mari sunt mai abili în a folosi un text ca să învețe idei noi, ca să integreze informații sau să își formeze opinii critice. În ceea ce privește educația STEM, familia poate să stimuleze competențele copilului prin crearea unui mediu bogat în resurse STEM acasă, prin stimularea curiozității și încurajarea interacțiunilor cu alți copii pasionați.
Părinții contribuie la bunăstarea și motivația copiilor și atunci când vorbesc cu ei despre sentimente, relații, prietenii, când îi ajută să se concentreze mai degrabă asupra procesului decât a rezultatului.
Cum îi pot ajuta pe copii să aibă o relație sănătoasă cu tehnologia?
Tehnologia digitală oferă copiilor și familiilor oportunități fără precedent de a învăța oriunde, oricând, folosind orice dispozitiv.
De exemplu, în etapa preșcolară, când părinții folosesc instrumente digitale alături de copiii lor, valoarea educațională a experienței este îmbunătățită. În rândul școlarilor mai mari, familiile au un rol important în a le insufla tinerilor aptitudini digitale, cum să folosească tehnologia în condiții de siguranță, cum să evalueze critic relevanța știrilor care circulă în online, cum să creeze conținut nou, să-și facă conexiuni sociale și să colaboreze cu ceilalți ca să rezolve probleme și să dezvolte inovații.
Ați adaptat aplicația specificului fiecărei țări? Ne puteți da câteva exemple?
Kinderpedia este o aplicație multilanguage - disponibilă astăzi în 15 limbi - este multi-currency (permite plăți în mai multe tipuri de monede), ceea ce înseamnă că școlile pot emite facturi pentru taxele școlare și le pot încasa în orice monedă.
Am adaptat, totuși, unele module și funcționalități, astfel încât să răspundă nevoilor particulare ale utilizatorilor noștri internaționali. Pentru piețele vestice, mai ales Elveția, UK, am construit un planificator de capacitate, care le permite să-și eficientizeze locurile și turele personalului, în condițiile în care copiii nu merg la grădiniță zi de zi, după același program. Am configurat mai multe variante și pentru felul cum se înregistrează prezența sau notele copiilor și am realizat, la cerere, numeroase tipuri de rapoarte personalizate.
Un exemplu de centralizare și de personalizare în același timp este și modulul de monitorizare a progresului pe care îl vom lansa în toamna aceasta. Practic, orice școală își poate configura propriii indicatori, după care să urmărească evoluția copiilor. Acești indicatori pot să fie specifici unui curriculum național sau unui curriculum alternativ, cum ar fi Montessori, Waldorf, Step by Step etc.
Cum alegi grădinița și școala
După ce criterii să aleagă un părinte o grădiniță/școală bună? Ce așteptări au părinții?
Un studiu realizat în urmă cu zece ani de Raj Chetty, un cercetător de la Harvard, demonstrează că o grădiniță bună pregătește copii care au șanse mai mari de a merge la facultate, de a câștiga bine, de a-și cumpăra o casă și inclusiv de a face economii. Dar, dacă educația timpurie este atât de importantă, cum alegem o grădiniță bună? La ce ne uităm?
Ca să distingem corect ce contează în alegerea unei grădinițe, e bine să pornim de la ce transformare trebuie să producă aceasta într-un copil, pe șase paliere importante. Pe de o parte, ne gândim la dezvoltarea fizică, adică la motricitatea fină și grosieră. Grădinița trebuie să ofere activități ce au rolul de a îmbunătăți echilibrul copiilor, coordonarea, ritmul, dar și felul cum țin un creion, orientarea în pagină și desenul detaliat.
Un alt aspect important, mai ales în primii ani de grădiniță, este cel emoțional. Este determinant aici modul cum educatoarele îi ajută pe cei mici să își înțeleagă și să își gestioneze emoțiile, cum îi învață să-și controleze impulsurile.
Anii de grădiniță sunt esențiali și pentru dezvoltarea imaginii de sine și dobândirea de tehnici de cooperare, în grup. Din punct de vedere cognitiv, achizițiile copiilor din grădiniță se orientează în două directii principale: logică matematică și comunicare și limbaj. Un copil trebuie să iasă dintr-o grădiniță bună cu capacitatea de a număra, de a face corelații logice, de a urmări pașii unui proces.
Din perspectiva limbajului, cei mici trebuie să vorbească corect, fluent, să poată să povestească, să descrie, să definească diverși termeni, să demonstreze o creștere susținută a vocabularului. Poate cel mai important aspect pe care îl antrenează o grădiniță bună este atitudinea față de învățare, rezistență în sarcina, reziliența la frustrare, când ceea ce are de făcut copilul îi depășește cu puțin aptitudinile. Ca să sumarizez, o grădiniță trebuie să stimuleze creșterea frumoasă și armonioasă a copiilor, să aibă grijă de sănătatea lor emoțională, să îi ajute să deprindă aptitudini sociale de bază, să le cultive curiozitatea și reziliența.
Dar cum faci efectiv?
Ca să alegi o grădiniță bună, sunt importanți câțiva pași. Să stabilești clar ce contează pentru tine. Unele grădinițe îi țin pe copii afară toată ziua, în timp ce altele îi învață robotică. Unele au un meniu bazat exclusiv pe produse organice și alternative bogate pentru copiii cu alergii, altele oferă predare exclusivă într-o limbă străină și numeroase activități extra. Opțiunile sunt nenumărate, astfel că fiecare familie trebuie să-i identifice propriile criterii de bază și, în funcție de ele, să facă o listă scurtă.
Al doilea pas este să vizitezi grădinițele și să observi cu funcționează. E momentul perfect ca fiecare familie să pună cât mai multe întrebări despre programul unei zile, despre rutine, despre facilitățile pe care le oferă.
Tot atunci pot afla câți copii sunt în grupă, câți educatori sunt la fiecare grupă, cât timp petrec copiii afară zilnic, ce activități extra oferă. Pentru primul an de grădiniță, e important să știi și cum se face adaptarea copiilor. Nu în ultimul rând, afla cum comunică grădiniță cu părinții. Există o comunitate legată? Părinții sunt implicați? Cum poți afla despre starea de peste zi a copilului, despre micile victorii, despre progresul lui? Cel mai important pas este sa cunoști educatoarea sau educatoarele copilului.
Este diferit în cazul alegerii școlii?
În cazul școlii, alegerea e un pic mai structurată, dar cuprinde și mai multe variabile. În jurul vârstei de 5 ani, când părinții încep să se gândească la viitorul școlar al copiilor lor, aceștia sunt deja, în mare măsură, formați. Primul pas pe care trebuie să îl parcurgă orice familie la începutul procesului de căutare este să observe cu atenție copilul. Are nevoie de un mediu riguros și structurat? I se potrivește un mediu care stimulează creativitatea? Necesită sprijin pentru realizarea activităților? Lucrează mai bine în grup sau individual? Este orientat mai mult către logică matematică sau către latura artistică?
Stilul de învățare al copilului e un alt aspect important de luat în calcul în etapa aceasta. Unii copii învață cel mai bine prin observare, alții ascultând, unii preferă să citească sau să discute pe marginea unui subiect, în timp ce alți copii învață în timp ce realizează activități practice.
Al doilea pas în alegerea unei școli potrivite este unul de documentare, cu privire la câteva școli care corespund cel mai bine profilului și nevoilor copilului.
Rezultatele copiilor la testările naționale sunt un reper al performanței academice, care cântărește semnificativ în alegerea unei școli bune.
Dar părinții ar trebui să mai fie atenți și la regulile și procedurile interne ale fiecărei școli, la măsurile disciplinare adoptate, la toleranța față de absențe, mai ales în cazul familiilor care călătoresc frecvent. Nu în ultimul rând, siguranța în școala și măsurile anti-bullying devin un criteriu din ce în ce mai important.
