Jumătate dintre profesorii debutanți renunță la învățământ în primii cinci ani, arăta un studiu realizat în 2021. La nivel global, unul din cinci profesori sub 30 de ani se gândește să renunțe la munca la catedră în următorii cinci ani, arată raportul TALIS pe 2024. Cercetarea a vorbit cu 280.000 de profesori din 55 de țări, inclusiv România.
Sunt mai fericiți la job profesorii care au o comunitate de învățare și suport, arată același raport. Deși în România există pe hârtie profesia de mentor, în teren profesorii nu primesc atât de mult suport pe cât și-ar dori. De asemenea, inspectorii sunt cei care vin cu feedback pentru îmbunătățirea activității, dar de cele mai multe ori sunt văzuți de oamenii din sistem ca cei care vin să te pedepsească.
Ar putea profesia de tutore să fie un răspuns la nevoia sistemului educațional românesc? E vorba de o profesie nouă care îi sprijină pe cei de la catedră să își facă munca mai eficientă și mai adaptată nevoilor copiilor din clasă și, în final, să nu renunțe la profesia lor.
Am prezentat până acum povestea e trei tutori din organizația Teach for Romania, care lucrează în regiuni diferite și care prezintă provocările lor și a profesorilor pe care îi sprijină. Ați putut citi povestea Ramonei Radu, tutore pentru 18 profesori din regiunea Moldovei și a Biancăi Ceică, tutore pentru 18 profesori din regiunea de sud, prezintă munca sa de zi cu zi.
Astăzi, e rândul experienței Alinei Baciu, tutore pentru 18 profesori din regiunea Centru-Vest.
Curcubeul din sala de clasă
Mi-aduce extrem de multă bucurie fiecare vizită pe care o fac la clasa unui profesor. Nu numai la preșcolar, ci și în clasele primare, copiii sunt extrem deschiși și îți oferă toată atenția, curiozitatea și afecțiunea lor.
La prima vizită pe care am făcut-o profesorilor mei în calitate de tutore Teach for Romania, cel mai mult m-au impresionat copiii din Școala nr. 5 din Săcele, o localitate lipită de Brașov, unde merg la școală în jur de 2000 de copii de etnie romă. În una dintre grupele de grădiniță pe care le-am vizitat, primul lucru pe care l-am remarcat, pe lângă un minunat curcubeu desenat pe un perete alb imaculat, a fost curcubeul din fiecare privire și zâmbet din sala de clasă. Era o grupă mare de grădiniță, atât ca nivel, cât și ca număr de copii - erau 29 în grupă - însă educatoarea a reușit să creeze acolo printre ei nu numai un spațiu de siguranță și încredere, ci și un mediu de învățare incluziv. În comunitatea din Gârcini, cartierul de la marginea localității, s-a încetățenit practica de a nu trimite copiii la grădiniță decât în grupa mijlocie sau mare, așa că acești copii au de multe ori doar un an pentru a se pregăti cu adevărat pentru școală. Cu atât mai mult este de apreciat străduința educatoarei cu curcubeele în sala de clasă, care a reușit să pună copiilor bazele abilităților socio-emoționale, de literație și de numerație, astfel încât să fie cu adevărat pregătiți din toate punctele de vedere pentru prima lor zi de școală. Și aici sunt mândră să spun că programul Teach for Romania, și colaborarea mea cu ea din calitatea de tutore, i-au fost sprijin și orientare în acest sens.
Cum am ajuns eu să fiu tutore Teach for Romania?
Când am văzut în vara anului trecut anunțul celor de la Teach for Romania, m-am gândit imediat că acest gen de job este exact ceea ce mi-aș dori să fac. Să sprijin profesorii din mediile vulnerabile să își îmbunătățească predarea pentru a oferi cât mai multe șanse de viitor copiilor din aceste locuri era exact în direcția sensului și impactului pe care îl căutam în acel moment al vieții mele profesionale. De-a lungul vieții am acumulat diferite experiențe ca profesoară de limba germană, predând copiilor, tinerilor și adulților - de la universitate, în alternativa educațională Waldorf, până la o școală internațională. Am acumulat, așadar, experiențe de predare foarte variate, care s-au dovedit a fi extrem de utile în noul meu rol de tutore pentru cadrele didactice din ciclul preșcolar și primar din comunitățile vulnerabile din regiunea Centru-Vest, mai exact din județele Cluj, Mureș, Brașov, Sibiu, Timiș și Vâlcea.
Am învățat în această perioadă - de când ascult, văd, reflectez și sprijin profesorii în a găsi soluțiile cele mai potrivite la provocările și nevoile cu care se confruntă - că munca de tutore presupune mult mai mult decât să ajut profesorii să își îmbunătățească predarea. Profesorilor le sunt, pe lângă mentor și coach, și partener și coleg în parcursul lor de creștere profesională și personală. Și asta, pentru că dincolo de ceea ce ei învață despre ei și felul în care arată succesul în sala de clasă, îmi oferă și mie o modalitate de a mă dezvolta și învăța permanent.
Fiecare copil poate reuși
Senzația care m-a urmărit multă vreme după primele mele vizite la clasa profesorilor din programul Teach for Romania este aceea că până atunci am trăit într-o bulă, și asta pentru că diferențele socioeconomice și accesul la un nivel de trai decent între orașul în care trăiesc și satele pe care le-am vizitat e uriaș - chiar dacă uneori aceste sate se află la doar câțiva kilometri de orașele mari.
Există școli la sat, care arată foarte bine și sunt mult mai dotate decât școlile din orașe. Cu toate acestea, copiii care urmează aceste școli sunt de multe ori nemâncați sau îmbrăcați în haine care nu corespund vremii de afară și deseori au o igienă precară. Există copii cu rămâneri în urmă sau cu deficiențe de învățare, pe care profesorii nu sunt pregătiți să le evalueze sau să le abordeze prin predare diferențiată, educație remedială sau curriculum adaptat. Iar de multe ori nu există la nivel de școală nici sprijinul oferit de un consilier școlar, psihopedagog sau logoped. Alteori profesorii se confruntă cu o atitudine de renunțare din partea directorului sau a celorlalți colegi de cancelarie față de acești copii considerați ”cu probleme”. Și aud deseori din partea lor fraze de genul „nu-ți mai bate capul cu ei, că și așa nu pot”. Astfel, provocările pentru profesorii din mediile vulnerabile pe care îi tutorez sunt complexe iar nevoile pe care trebuie să le abordez cu ei sunt mult mai variate decât poate în unele școli din orașe.
Noi credem cu adevărat că fiecare copil poate reuși să se dezvolte la potențialul său maxim, dacă profesorul reușește să creeze în clasa lui și dincolo de ea o cultură a reușitei fiecărui copil, dacă în sala de clasă copilul se simte în siguranță, dacă are încredere în profesor și profesorul în el, dacă reușește să dezvolte cu ajutorul profesorului acel sentiment de responsabilitate pentru sine, pentru colegii, școala și comunitatea lui.
Ceea ce încerc să construiesc și să dezvolt împreună cu colegii mei de la Teach for Romania la profesorii din programul nostru este în primul rând un alt mod de a privi copiii, sala de clasă și comunitatea în care se află școala. Pentru a reuși să facă acest lucru, profesorii Teach urmează o pregătire intensă teoretică și practică pe perioada verii, în cadrul așa numitei ”Academii de vară”, iar apoi, timp de doi ani de zile, primesc din partea noastră sprijin și formări pentru a integra, prin predare strategică, în activitatea zilnică de la clasă dezvoltarea abilităților de literație, numerație și socio-emoționale și pentru a dezvolta atât la ei, cât și la copii competențe de leadership. Atât în cadrul Academiei de vară, cât și pe parcursul celor doi ani, profesorii beneficiază de mentorat și coaching din partea tutorilor și formări și sprijin din partea specialiștilor pe direcțiile de impact și a mentorilor, care de cele mai multe ori sunt ei înșiși absolvenți ai programului.
Cum arată o zi pe teren
În calitate de tutore, vizitez regulat profesorii la clasă, unde observ atmosfera din clasă, cum se simt și interacționează elevii între ei și cu profesorul, cât de implicați și autonomi sunt ei în învățarea lor, cum le dezvoltă profesorul abilități, comportamente și competențe diverse, inclusiv cele de comunicare, gândire profundă, reflecție, colaborare și leadership. Apoi, în baza celor observate în vizita la clasă, port discuții cu profesorul, în care reflectăm împreună la cum s-a produs învățarea în acea oră sau zi, ce zone sau puncte de creștere putem descoperi împreună și cum pot fi acestea adresate și dezvoltate la clasă. În același timp îi sprijin în planificarea strategică și în implementarea diferitelor metode didactice, pentru a crea punți cu realitatea imediată a elevilor și a construi motivația lor, pentru a putea co-crea și urmări cu elevii parcursul și progresul lor în învățare.
Pentru a putea sprijini în mod real profesorii, construiesc cu ei o relație bazată pe încredere, în care să se simtă în siguranță să se deschidă, să-mi poată împărtăși provocările cu care se confruntă la clasă și uneori chiar și cele personale.
Eu cred că doar prin astfel de relații calde, umane putem depăși bariere și dezvolta împreună cu profesorii noștri potențialul lor personal și profesional, astfel încât să devină modele de urmat și inspirație pentru copiii din clasă și pentru comunitatea lor.
Dacă vorbim despre grădiniță, vizita se întinde pe întreg programul de dimineața. Dacă vorbim de clasele primare, observarea la clasă durează două sau trei ore. De regulă, este vorba de minim o oră de română sau de matematică. În aceste vizite observ modul în care profesorul duce la clasă lucrurile pe care și le-a propus și cum construiește învățarea la elevi. Alteori avem un focus mai concret, o provocare sau nevoie pe care o stabilim împreună înaintea vizitei și pe care o observ apoi în comportamentele elevilor și în strategiile de predare ale profesorului.
În planificare pornim de la obiectivele anuale și construim planurile de unitate, în care includem concepte de bază și întrebări esențiale, care să dezvolte gândirea critică și analitică a copiilor. Pornim de la obiective - unde dorește să ajungă profesorul cu copiii - după care proiectăm pașii către structura zilei sau a orei. Aceasta include în prima parte o scurtă activitate prin care încercăm să stimulăm curiozitatea copiilor pentru tema lecției, apoi profesorul aduce în prim plan conținutul nou, care poate fi predat prin descoperire sau experimentare directă, ajutând copii să aibă experiențe directe cu tema noii lecții. O parte esențială a orelor este cea de exersare a noului conținut prin activități cât mai diverse, astfel încât copiii să aibă posibilitatea de a utiliza informația nouă în contexte cât mai variate, de a încerca și greși acolo unde încă nu sunt siguri pe ei, de a afla astfel unde mai este nevoie să exerseze și de a exersa din nou până ce informația a fost înțeleasă pe deplin și fixată. La finalul orei profesorul evaluează formativ elevii și primește și oferă feedback asupra celor învățate, asupra modului sau dificultăților de învățare a elevilor, putând astfel să își ajusteze planificare zilei sau orei următoare și în funcție de aceste lucruri.
După observarea și asistarea mea la oră există debrief-ul în care stau alături de profesor, reflectăm la cele întâmplate pe parcursul orei și purtăm o discuție, în cadrul căreia îl ascult activ, pun multe întrebări, ofer ghidaj și feedback.
Sesiunea de debrief începe prin reflecția și autoevaluarea profesorului, în care își aduce aminte în primă fază ce i-a ieșit bine în ora respectivă și din ce își poate lua bucurie. După aceea se gândește la acele zone în care crede că ar putea să ajusteze sau îmbunătățească ceva pentru a atinge obiectivele de învățare la elevi.
Aceeași structură este și în cazul feedback-ului pe care îl ofer eu. Întotdeauna pornesc cu ceea ce am văzut la elevi și a ieșit bine și este foarte importantă pentru ei această validare, pentru că în fiecare oră există lucruri care îți pot aduce bucurie, mici reușite pe care le poți celebra și care te motivează și îți oferă echilibrul necesar pentru a-ți păstra bucuria și motivația. În același timp, în viața de la clasă se întâmplă mereu lucruri, datorită cărora se poate da peste cap toată planificarea. Dar chiar și aceste momente de ajustare și adaptare la nevoile imediate ale copiilor pot aduce sens și învățare, dacă profesorul știe sau învață cum să le folosească și să le integreze în predare. După aceea discutăm despre acele strategii sau ajustări care l-ar putea ajuta să fie mai strategic și eficient în predare și stabilim un plan de acțiune pentru următoarea perioadă.
Ceea ce ne-am propus prin programul Teach for Romania este să dezvoltăm la profesori un set de competențe, care să-i ajute să intre într-o zonă de decizie și acțiune deliberată, atât în sala de clasă cât și dincolo de ea, pentru a produce cu adevărat progres în învățarea fiecărui copil din clasă și a-i oferi șansa de a-și atinge propriul potențial. Pe lângă abilități și competențe de leadership, profesorii noștri participă la ateliere și formări în care sunt provocați să se gândească la propriile prejudecăți, limitări sau bariere și sunt îndrumați să îmbrățișeze și să valorizeze diversitatea, să asculte activ și să observe nevoile copiilor și ale comunității în care predau, să scrie și să implementeze proiecte împreună cu elevii și comunitatea și să aducă schimbări chiar și dincolo de comunitățile în care trăiesc sau își desfășoară activitatea. Și aici rolul meu de tutore este unul important, urmărind împreună cu profesorii, prin discuții individuale, obiective de creștere pe zonele de competențe personale și de leadership.
Cum poți avea impact pe termen lung
Încă din primul an fiecare profesor este încurajat să-și construiască o viziune proprie asupra elevilor săi și asupra rolului lui în educație și să își aleagă o direcție de impact spre care dorește să se dezvolte și în cadrul căreia să realizeze prime acțiuni concrete – fie că este vorba despre impact la nivel de școală, de exemplu prin dezvoltarea de proiecte sau formări pentru colegii de cancelarie, fie la nivel național, prin implicarea în zona de politici publice, în cadrul unor ONG-uri din domeniul educației sau prin dezvoltarea de inițiative media pentru a crește conștientizarea cu privire la importanța educației.
Majoritatea profesorilor pe care îi tutorez anul acesta și-au ales direcția de impact la nivel de școală și asta, în principal, pentru că au o viziune proprie asupra felului în care își doresc să arate educația copiilor din școala lor și își doresc să ducă mai departe colegilor practicile învățate în cadrul programului Teach for Romania pentru a coagula comunitatea școlară și a dezvolta proiecte colective cu elevii, părinții, colegii de cancelarie și comunitatea lărgită. În mod concret, ei au dezvoltat și implementat împreună cu elevii lor proiecte de literație, precum cluburi de lectură, invitarea elevilor mai mari, a părinților sau a altor membri ai comunității pentru a citi celor mici, proiecte de conștientizare în zona de mediu și de amenajare a curților și grădinilor școlare, proiecte și ateliere cu părinții pentru a dezvolta parteneriatul cu aceștia și, inclusiv schimburi de experiență cu alte școli.
Astfel, am fost invitată de curând de una dintre profesoarele pe care le tutorez și care coordonează un proiect de literație între mai multe școli, să citesc din cartea lui Alexandru Zamfir, „Bariș de vorbă cu ploaia”. Copiii din cele trei clase aflate la în trei părți diferite ale țării, erau conectați între ei și cu mine prin intermediul tehnologiei. A fost o experiență extrem de emoționantă pentru mine, pentru că, pe lângă lectură, am avut ocazia să interacționez cu copiii și să împărtășesc cu ei gânduri și sentimente legate de poveste, dar și să înțelegem împreună, că fiecare dintre noi are un talent care poate fi valoros pentru sine și cei din jur și că fiecare experiență și interacțiune cu oamenii pe care îi întâlnim ne învață câte ceva - atât despre lumea din jurul nostru, cât și despre noi ca oameni.
La fel simt și eu că este fiecare interacțiune și experiență pe care o am cu profesorii din programul Teach for Romania și cu copiii din clasele lor – de la ei învăț în fiecare zi să privesc lumea cu aceeași deschidere, curiozitate și afecțiune și să cred că împreună vom putea construi un viitor mai bun pentru fiecare dintre noi.
