Au devenit profesorii mai exigenți cu elevii, după școala online, sau copiii au mai multe lacune? „Până anul trecut, copilul meu era de nota 10, acum primește numai note de 7”

Mai mulți părinți mărturisesc pe grupul civic „Părinții cer schimbare” că profesorii au devenit mult mai exigenți cu elevii lor de când cursurile s-au reluat fizic, la capătul celor doi ani de restricții sanitare. Copiii se adaptează mai greu acum la școala față-n față, explică părinții, și profesorii ar trebui să fie mai indulgenți la note. 

„Notele mari se dau mult mai greu sau nu se mai dau deloc. Și aici mă refer inclusiv la ora de sport, de exemplu. Copilul meu are două note de 8 la sport, dar are și colegi care au note de 5 și 6. Copiii sunt demoralizați, văd că mediile lor se duc rapid în jos, mediile astea care sunt atât de importante prin prisma Evaluării Naționale”, a scris un părinte. 

Într-un dialog cu Școala 9, mama unui elev de clasa a V-a, din Brașov, spune că programul elevilor de gimnaziu este unul foarte încărcat, materia este stufoasă, iar predarea se face pe repede-înainte: „Și sistemul de testare-notare mi se pare defectuos: axat pe aceeași schemă - memorare-redare. Faptul că la materiile vocaționale (muzica, desen, sport) se pun note mici, mi se pare din nou, în neregulă.” Recunoaște însă, cu umor, că băiatul ei nu e nici foarte înzestrat. „De exemplu, fiul meu este un bun dansator, dar sare precum elefantul… La muzică, ce să vă spun, și măgarul rage mai frumos, dacă-mi permiteți o glumă, iar la desen - noroc cu viziunea artistului”, spune mama. 

Fără recapitulare după școala online

Un alt părinte din Sibiu mărturisește că, în timpul pandemiei, unii profesori nu au reușit să-și țină orele online, astfel că elevii au rămas în urmă cu materia. O problemă majoră a fost la fizică. 

Revenind în bănci, spune ea, copiii nu au avut parte de o recapitulare a materiei, de explicații suplimentare din partea profesorului de fizică, ci doar de „teste foarte grele”. „A trebuit să facem noi meditații cu el”, spune ea. 

În plus, profesorul de desen a devenit, dintr-o dată, foarte exigent. „Dacă până anul trecut, copilul meu era de nota 10 și îl felicita mereu, acum primește numai note de 7. Nu-mi pot explica această schimbare”, a adăugat ea. 

„Fiica mea are două note de 4 la Biologie și note de 4 și 5 la Matematică. Nu rezolvă testele pentru că nu înțelege cerințele exercițiilor. La sport a avut media 6 în primul semestru”, se arată în comentariul unui alt părinte, de pe grupul civic. 

„Clasa a V-a, provincie, exigență maximă. Teste inclusiv la muzică și desen, din teorie. La istorie, puțini trec de 6-7, teste peste teste la toate materiile, nu se mai pun note la oral, nu se pun note la proiecte, doar puncte care se adaugă și care se scad, în funcție de aprecierea profesorului. Mi-am distrus relația cu copilul, acum regândesc modul de abordare. Sunt multe lucruri frumoase în viața asta, nu doar notele de 9 și 10”, a scris o altă mamă. 

De altfel, un sondaj realizat de Organizația Salvați Copiii arată că cei mai mulți elevi se simt extenuați și copleșiți și consideră că în acest an școlar au avut nevoie de mai mult ajutor din partea profesorilor de la clasă. 

Elevii din mediul urban spun, în proporție mai mare, că sunt triști, obosiți sau că se simt singuri, iar în cazul celor care au de dat un examen, aceste sentimente sunt acutizate. 

E posibil ca profesorii „să simtă nevoia să compenseze punând mai multă presiune”

Toate schimbările, fie ele și bune, aduc cu sine „un oarecare grad de stres”, explică psihologul Mircea Dragu, pentru Școala 9. 

„S-ar putea ca după ani de zile în care profesorii au pierdut parțial contactul cu elevii, să simtă nevoia să compenseze poate punând mai multă presiune decât e nevoie sau să testeze mai mult decât e nevoie”, explică el.

Mircea Dragu FOTO Facebook Mircea Dragu

Psihologul pune stresul profesorilor și pe seama războiului din țara vecină.  

„E corect să spunem și că profesorii sunt stresați și că fiecare dintre noi am suferit mai mult sau mai puțin, în funcție de structura noastră și de rezervele pe care le-am avut în momentul în care pandemia a venit. Și că, în viețile noastre, inclusiv în contextul războiului, într-o țară limitrofă, suntem în continuare supuși unor cantități mult mai mari de stres decât am fost obișnuiți. Ne adaptăm fiecare mai mult sau mai bine la acest context”. 

„Indiferent dacă suntem profesori, părinți sau terapeuți, important e să rămânem prezenți în relația cu copiii, să fim atenți la nevoile lor emoționale și să-i ajutăm să le exprime”, mai spune Mircea Dragu.  

„Important e să prioritizeze starea de bine a copilului, în detrimentul rezultatelor școlare spectaculoase.” - Mircea Dragu, psiholog 

Cea mai mare problemă: un management defectuos al emoțiilor în școală

Și profesorul Ovidiu Pânișoară de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației spune că stresul indus de pandemie a fost dublat de restricții și de instruirea online. În plus, consecințele consumului emoțional se vor vedea mai târziu. 

„Da, elevii au avut și au nevoie de mai mult ajutor din partea profesorilor, dar nu neapărat pe partea de învățare, ci mai mult pe partea de relaționare, de comunicare și înțelegere. Să nu uităm că atât copiii cât și adolescenții au avut de înfruntat două crize în același timp: propria dezvoltare și criza pandemică. Și acum a războiului, alimentară etc.”, explică specialistul în educație.  

Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară FOTO Eli Driu 

Au devenit profesorii mai severi? „Posibil, nu cred că este o regulă”, răspunde specialistul. „Ceea ce ni s-a întâmplat în ultimii doi ani a dezvăluit o mare problemă a școlii românești: nu se fac demersuri coerente pentru a dezvolta un bun management al emoțiilor în școală, fie că este vorba despre elevi, fie că este vorba despre profesori sau chiar părinți”, punctează el. 

„Cine îi învață pe elevi ce să facă atunci când sunt triști, ce să facă cu frica omniprezentă în jur sau cu furia? Cine îi ajută pe profesori ca să fie factori pentru o stare de bine în școli? Cine are grijă ca părinții să știe cum să-și gestioneze propriile emoții pentru ca și copiii lor să aibă modele bune acasă și apoi la școală?” - prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară.  

Un elev fericit învață mai bine și este mai motivat, e de părere Pânișoară. De asemenea, specialistul explică și cum ar trebui să se adapteze profesorii la elevii care n-au reușit să țină pasul cu materia. 

„Cuvântul de ordine a fost, dintotdeauna, răbdarea pentru un cadru didactic. Elevii nu sunt doar mai timorați, sunt și mai explozivi pe alocuri, pot manifesta furie sau apatie. O să avem nevoie de timp să reglăm toate aceste lucruri. Aspect la care nu stăteam prea bine nici înainte de pandemie, dar acum toate lucrurile sunt mai clare, ies în evidență mai mult.” 

„Părinții întreabă acasă: «Ce notă ai luat?» și nu «Ce ai învățat astăzi?»”

De asemenea, Pânișoară vorbește și despre o listă de metode și de tehnici care să fie la fel ca uneltele în mâna unui „meseriaș”.

„Elevii de astăzi, influențați de tehnologie, au o anumită superficialitate a implicării, sunt multitasking - ceea ce este bine -, dar nu mai au răbdare și «se aruncă cu capul înainte, vor totul imediat și fără efort. Este vorba despre ceea ce literatura de specialitate numea «generație digitală» înainte de pandemie, acum toate lucrurile sunt și mai puternice”, explică el. 

„Nu putem să încercăm să reconstruim elevul după modelul cu care ne plăcea să lucrăm acum câțiva ani, să ne așteptăm să mai reacționeze bine la un mod învechit de predare. Elementul cheie este motivarea: ce îl poate motiva pe elevul de astăzi?” - Ovidiu Pânișoară, specialist în educație 

Profesorii și elevii nu ar trebui să se situeze pe poziții opuse: eu, profesorul, contra elevi, noi contra ei, punctează specialistul. 

„Dacă elevii nu învață este un eșec și pentru ei și pentru profesor. Din păcate există o «tradiție» în a utiliza nota ca vehicul în tot acest proces. Părinții întreabă acasă: «Ce notă ai luat?» și nu «Ce ai învățat astăzi?» Pentru ca elevul să învețe, trebuie să îi placă ceea ce învață. Dacă devine doar o obligație sau o fugă după note, să «împuște» nota, la final nu o să rămânem cu nimic”. 

Mai multă încredere în profesori 

Cât privește programa școlară, este un punct sensibil de discuție, afirmă Pânișoară, căci nimeni nu are curajul să înțeleagă că de aici ar trebui să înceapă orice reformă. 

Materia densă este cea care nu-i lasă profesorului timp să construiască motivație, e de părere specialistul. „Eu aș avea mai multă încredere în profesori, avem cadre didactice bine pregătite și care se pot adapta rapid. Să luăm în calcul cât de repede au reușit să se adapteze la învățământul online. Dar trebuie să le dăm și instrumentele de lucru: mai puține informații înseamnă mai mult timp pentru exersare, pentru dezvoltarea gândirii elevilor, pentru motivarea și dezvoltarea acestora”. 

FOTO Principală: Dumitru Angelescu