Clasă

Editorial. La ce bun romanul „Ion” sau cum să nu te limitezi la meniul zilei

Pentru prima dată, în 15 februarie am sărbătorit Ziua Națională a Lecturii. 

La ce este bună lectura? Cui prodest? întreabă unii. De ce trebuie să-i tâmpim pe copiii noștri cu texte pe care noi înșine le-am studiat? se întrebă alții. De ce trebuie să citim „Enigma Otiliei”? Sau „Ion”? întreabă unii elevi.

Melania Vamanu, profesoara de istorie care îi plimbă pe elevi cu mașina timpului: copiii sunt soldați care trimit scrisori de pe front, cavaleri sau exploratori

Melania Vamanu este profesoara care aduce dinozauri la clasă și își plimbă elevii virtual prin marile muzee ale lumii. Predă istoria la țară, în Sirețel, Iași și încearcă să fie partenera elevilor săi în actul de învățare, invitându-i într-o călătorie în trecut. De exemplu, ca să înțeleagă mai bine viața în timpul războiului, i-a rugat pe elevi să scrie scrisori pentru cei de acasă din ipostaza unor soldați aflați pe front. Ca material didactic le arată elevilor unelte și arme din piatră cioplită, realizează în echipe machete ale piramidelor, iar la lecțiile despre cruciade, elevii se costumează în cavaleri și-și confecționează armuri. 

Învățătoare la țară, după 13 ani în administrația publică. „Cred că fiecare copil poate, dar nu toți în același timp și în același mod”

Irina Maria Mitrofan este de un an învățătoare în Mărgineni, Neamț, într-o școală care adună copii din patru sate. Tânăra de 35 de ani și-a lăsat cariera de consilier la prefectura Neamț ca să intre în programul Teach for Romania. Voia să facă parte „din schimbarea lumii”. Și ea a învățat când era mică într-o clasă simultană de la țară și știe câtă lumină poate aduce un profesor într-o comunitate. Astăzi îi implică pe cei 17 „exploratori” ai ei în stabilirea regulilor, în decorarea pereților, le inspiră dragul de lectură și îi învață să nu le fie frică să spună „nu știu”. De la „nu știu” se construiește. Irina Maria Mitrofan povestește într-un articol pentru Școala 9 ce metode folosește la clasă și cum a fost drumul ei de până acum.

Editorial. Când puterea nu e pentru „căței”. Fabula descentralizării burselor

Descentralizarea este un deziderat care umple rapoarte și discursuri politice de ani de zile. Proiectul „România educată” se aliniază recomandărilor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, la care recent am început procesul de aderare, după încercări eșuate în ultimul deceniu. Dorința de descentralizare pierde din forță când Ministerul Educației își arogă responsabilități care erau până mai ieri ale autorităților locale. Cum este acordarea burselor. Iar fabula lui Grigore Alexandrescu rămâne la fel de vie: puterea, ca și egalitatea, e pentru toți, „dar nu pentru căței”.

Cât ajută uniforma climatul de egalitate din școală: „Dacă tratezi elevii la fel, nu înseamnă neapărat că îi tratezi corect”

Uniformele îi ajută pe elevi să se concentreze asupra exercițiilor în clasă, pentru că le e distrasă atenția mai puțin, arată studii recente. Dezbateri cu argumente pro și contra uniformă la elevi au tot avut loc în întreaga lume. În România, chiar anul trecut Parlamentul a respins un proiect care prevedea ca aceasta să fie obligatorie. O profesoară de sănătate publică din Noua Zeelandă explică de ce nu merită cheltuiala unei ținute școlare. 

O româncă îi ajută pe francezi să își aleagă cariera potrivită. „Aici e respectul față de persoană, nu față de meserie”

Magda Roaită este consilier profesional în Franța, țara în care fiecare cetățean primește anual o sumă de bani pentru cursuri de dezvoltare. După un curs de orientare în carieră, și-a dat seama că asta își dorește și ea să facă, să-i ajute pe alții să își găsească locul de muncă ideal, așa că a renunțat la inginerie. Românca are clienți între 20 și 50 de ani pe care îi ghidează, timp de mai multe luni, să-și descopere abilitățile, preferințele, să-și înfrângă fricile și în final, să-și schimbe viața.