Întotdeauna salariile profesorilor în România au fost mici. Și în loc să devină o prioritate a statului român educația, așa cum a fost în alte țări, care după 20 de ani de la începerea aplicării unor programe țintite pe reformarea sistemului de învățământ, au rezultate remarcabile (Finlanda și Estonia, mai aproape, geografic, de noi), guvernanții României au introdus tot felul de surogate, de firimituri cu care au închis gura profesorilor.
Prin anii 2000 s-a introdus salariul de merit. Acesta era acordat pentru un an de zile, unui număr de profesori, nu le știu procentul celor care-l luau, și reprezenta o mărire de 15% la salariu pe parcursul unui an școlar. Salariul de merit se acorda pe baza activității din anul școlar precedent.
În anul 2010 s-a introdus gradația de merit. Pentru 2-3 ani au fost acordate, în paralel, atât salariile de merit, pe parcursul unui an școlar, cât și gradațiile, pe 5 ani școlari. Apoi s-a renunțat la salariul de merit, rămânând doar gradația.
Intenția guvernanților, meschină în totalitate, a fost percepută ca bună. În loc să acorde o salarizare decentă tuturor dascălilor, au inventat această gradație, de care se bucură 16% dintre ei, pe parcursul a cinci ani de zile. Gradația nu este de neglijat. Reprezintă 25% din salariul celui care o primește. Un sfert de salariu!
Și, teoretic, în intențiile ministerului, ar fi recompensați profesorii cu rezultate deosebite. Prin această gradație li s-ar recunoaște, nu-i așa, valoarea, faptul că lucrează mai mult sau mai eficient decât ceilalți, acest lucru văzându-se în rezultatele elevilor.
Ce ar trebui să facă superprofesorul
Marea masă a profesorilor, sindicatele, n-au avut nimic de zis. S-au adaptat. Iar adaptarea aceasta a dus la o rafinare a imposturii greu de înțeles, acceptat și stopat.
Pentru acordarea gradațiilor de merit în anul 2023 metodologia cuprinde nu mai puțin de 44 de pagini.
Este aproape o regulă faptul că directorii și inspectorii beneficiază de această gradație. Adică un 25% în plus la salariul permanent.
Apoi este detaliat modul în care se elaborează fișa de evaluare/autoevaluare a activității doritorului de gradație de merit precum și criteriile, patru la număr, de care trebuie să se țină cont:
- Criteriul activităţilor complexe cu valoare instructiv-educativă;
- Criteriul privind performanţe deosebite în inovarea didactică/management educațional;
- Criteriul privind activităţile extracurriculare şi implicarea în proiecte/programe de formare profesională;
- Criteriul privind contribuţia la dezvoltarea instituţională.
Dacă toate aceste criterii ar fi îndeplinite, putem zice că „gradatul” este un superprofesor, un superom, un superspecialist.
Acuma, dacă stăm să analizăm și să judecăm, cum poate un om, o singură persoană, un profesor, să îndeplinească, în același timp, la superlativ și cumulat toate aceste criterii?
Eu înțeleg foarte bine că ministerul este plin de experți în educație, dar înainte de asta, angajații ministerului sunt experți în a duce birocrația, vorbăria goală, la cel mai înalt nivel.
După criteriile lor, un profesor pentru a primi gradație trebuie să fie un foarte bun specialist la clasă, să aibă rezultate excepționale cu elevii. Să aibă rezultate excepționale și cu elevii cu nevoi speciale integrați în învățământul de masă. În același timp, dânsul, gradatul, trebuie să fie un vizionar, un inovator, să aibă performanțe „în inovarea didactică/management educațional.”
De asemenea, profesorul care dorește gradație trebuie să demonstreze implicarea în proiecte/programe de formare profesională și să realizeze activități extracurriculare. Acestea pot fi excursii, vizite la muzee, participarea la spectacole de teatru, operă, operetă, filme, balet, pot fi excursii şi vizite la instituţii publice sau alte obiective de interes comunitar, pot fi vizite la alte şcoli, pot fi activităţi artistice, de hobby, cluburi tematice şi echipe sportive, pot fi activităţi legate de protecţia mediului.
Colac peste pupăză, același om, dacă se vrea gradat de merit, trebuie să contribuie la dezvoltarea instituțională. Cu alte cuvinte, să facă lobby pentru școala în care lucrează, să atragă fonduri nerambursabile, donații, sponsorizări.
Educația „rezultatelor deosebite”
De pildă, primul criteriu al „activităţilor complexe cu valoare instructiv-educativă”, este defalcat în categorii de la a la i, unele cu subcategorii și pentru fiecare din aceste activități se acordă maxim 5 puncte.
Profesorul ăsta supercompetent trebuie să aibă „rezultate deosebite” care se văd în progresul elevilor cuantificabil în testări și examene naționale sau în statisticile din școală, „rezultate deosebite” „în activităţi specifice de consiliere psihopedagogică şi de management al vieţii personale şi al carierei”, în integrarea copiilor și creșterea frecvenței la cursuri a acestora.
Cum cuantifici de fapt aceste „rezultate deosebite”? Cu hârtii, adeverințe, diplome doveditoare?
Un alt subcriteriu se referă la „participarea, în calitate de autor/coautor, la elaborarea de manuale şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei”.
Hârtiile care trebuie să certifice competența
Câți profesori pot face așa ceva, câți pot fi autori de manuale aprobate de ME? Autorii de manual, pe lângă câștigurile din drepturile de autor, beneficiază și de posibilitatea obținerii gradației de merit, pentru același lucru.
După aceea sunt punctate articolele publicate cu ISBN/ISSN în reviste de specialitate, articole, nu-i așa, inovatoare, originale, care aduc plus valoare sistemului de învățământ.
Pentru acordarea gradației de merit candidatul trebuie să acopere cu hârtii cât mai multe dintre criteriile și subcriteriile conținute în fișă.
Se realizează un dosar voluminos în burta căruia dorm aceste teancuri. Hârtiile care trebuie atașate la dosar, strict în ordinea criteriilor și subcriteriilor, sunt eliberate, o parte de directorul instituției, altele de diferite ONG-uri, aici depinde fiecare dintre candidați pe cine și cât de bine cunoaște, de inspectorul de specialitate și de tot felul de asociații care organizează simpozioane internaționale, naționale, județene în format fizic, dar mai ales online.
Asociațiile care vând adeverințe
Pentru a acoperi criteriile de participare la simpozioane sau publicarea cu ISSN sau ISBN au luat naștere grupuri, pagini de Facebook, asociații care oferă, contra cost, adeverințele care atestă exact ce este nevoie. Participare, premiu la conferință, simpozion, concurs județean, național, internațional, interstelar. Întâmplător am auzit, ceea ce nu mi-ar fi trecut prin minte niciodată, că există concursuri, simpozioane online care oferă tuturor participanților premii I, II și III! Pentru că aceste premii contează la completarea unui criteriu.
Apoi, directorul și inspectorul de specialitate oferă adeverințele/atestatele în funcție de criterii mai mult sau mai puțin obiective.
În fiecare județ sunt profesori foarte buni, profesori care ar putea influența procesul instructiv-educativ dacă li s-ar da voie, dacă ar fi convocați pentru diferite decizii.
Să realizezi un astfel de dosar îți ia cel puțin două săptămâni. Asta în condițiile în care ai avut deja gradație și trebuie doar să-ți aduci la zi hârtiile. Sunt, în fiecare școală, profesori efectiv abonați la gradațiile de merit. Și sunt atât de setați pe ceea ce le trebuie să-și completeze dosarul sau să-l aducă la zi încât au căpătat un simț deosebit în a ști ce are rost să facă și ce nu. Dacă le trebuie voluntariat, imediat își activează cunoștințele, una sigur are un ONG care-i poate oferi adeverința. Dacă are nevoie de premiu, imediat găsește pe net un concurs care, contra unei sume chiar neglijabile, oferă premiul, adeverința, ISSN-ul.
Nu toată lumea are acest timp. Sau nu toată lumea este dispusă să facă acest joc murdar, în cele din urmă.
Profesorii cu merite care n-au timp de gradații
Un profesor, cum am citit în urmă cu doi ani, de la o școală dintr-un mic sat ai cărui elevi de clasa a opta au luat cu toții notă de trecere la EN, jumătate dintre ei cu peste 9 și patru dintre ei cu 10, nu are timp și nici disponibilitate să caute adeverințe, ISSN-uri, parteneriate! El face ce știe mai bine, îi învață pe copiii de la țară limba română, la cel mai înalt nivel. Tot pe net am citit, tot în urmă cu un an sau doi, despre o profesoară de limba română la un liceu tehnologic ai cărei elevi au luat bacul cu note bune, trei chiar cu 10. Acești profesori, și alții asemenea lor, care pun pe prim plan meseria și dragul de copii nu au nici timpul, nici disponibilitatea psihică de a întocmi dosarul de gradație.
La trierea dosarelor sunt inspectori, directori și metodiști. Directorii au, desigur, angajați de-ai lor cu dosar depus. Metodiștii au colegi și prieteni. Inspectorii, normal că au și ei preferințe.
Unul dintre liceele speciale din județul Cluj are, în acest an, 7 (șapte) gradații de merit, în condițiile în care, în ultimii cinci-șase ani niciunul dintre absolvenții acelui liceu nu a luat examenul de bacalaureat. Situația s-a schimbat în acest an, când jumătate dintre absolvenți au luat examenul. Colectivul de cadre didactice din acea școală este atât de unit, încât au reușit să obțină șapte gradații de merit.
Pentru că se punctează conducerea de comisii metodice, organizarea Școlii altfel, apartenența la CEAC sau alte comisii „grele”, colegii de la școala respectivă au dat dovadă de foarte mult altruism și muncă în echipă. Au schimbat roluri și funcții, astfel încât cât mai mulți dintre ei să poată accede la gradație. O muncă de echipă excepțională, răsplătită, iată, cu salarii foarte frumoase pentru cinci ani de acum înainte.
Sigur că există și excepții. De obicei, colegii profesori care au rezultate foarte bune cu elevii nu au timp și chef de întocmirea dosarului. Pentru că cei care chiar muncesc cu elevii au o lehamite cronică de adunat hârtii și de demonstrat că lucrează.
N-am participat niciodată la acest fel de triere a dosarelor și hârtiilor. Nici dosar nu mi-am făcut niciodată. (Am luat, prin 2001-2002, o jumătate de an, salariu de merit, împreună cu câteva colege cu care scosesem o carte, printre primele în țară, cu exerciții logopedice.)
Dar urmăresc an de an bătălia pentru hârtii. Și e una cruntă.
Gradațiile de merit, în forma în care au ajuns să fie acordată acum, ar trebui să dispară.
Și, în fiecare an, profesorii cu rezultate deosebite, cu elevi intrați cu notă mare la concursuri, ar trebui răsplătiți punctual, cu câte un premiu valorând unul-două salarii. Modul de acordare al gradațiilor în acest moment a ajuns la o corupție morală și intelectuală teribil de mare și și-a pierdut, dacă a avut vreodată, intenția bună.
