Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
Una dintre cele mai vechi școli din țară, din Popești, județul Vrancea, ctitorită în 1892, a fost renovată complet printr-un proiect al asociației Bookland. Organizația a modernizat și dotat până acum 37 de instituții de învățământ de la țară și vrea în 2022 să mai adauge 27. Școala din Popești, care a trecut prin două războaie mondiale, poate sta azi în rând cu oricare instituție de învățământ de la oraș.
AMoS ED este un ONG din Turda, al doilea oraș ca mărime din Cluj, format în mare parte din elevi de liceu. Scopul lor este să învioreze comunitatea din care fac parte și să-i convingă pe tineri să se întoarcă după facultate, acasă. Astfel, dezvoltă tot felul de proiecte despre sănătatea mentală, știință, management și le dă o voce tinerilor, ajutându-i să-și implementeze propriile politici în școală și în comunitate. Leonard Mărnicean, președintele asociației, și Ana Botezan, membră de patru ani, au povestit pentru Școala 9 despre proiectele lor.