La zece minute după începerea orei, un elev deschide ușa, intră și strigă: „Ce faceți, târfelor?”.
Dacă acest tip de comportament vă este familiar, nu aveți nevoie de o introducere în modul în care comportamentul a devenit mai rău – mult mai rău – de când elevii s-au întors la școală după pandemie. Aceste schimbări le raportează și datele de la Centrul Național de Statistică a Educației din SUA: 84% dintre directorii de școli spun că dezvoltarea comportamentală a elevilor a fost afectată negativ. Acest lucru este evident prin comportamentul neadecvat al elevilor la acte de lipsă de respect față de profesori și personal și prin utilizarea dispozitivelor electronice chiar dacă e interzis, de pildă, notează educationnext.org.
Ross Greene, specialist în comportamentul elevilor a fondat în 2009 Lives in the Balance, prin care, împreună cu colegii săi instruiesc școlile în modelul său Collaborative & Proactive Solutions și militează pentru eliminarea practicilor disciplinare punitive și de excludere din școli și centre de tratament.
Într-un număr mic, dar în creștere, de școli, profesorii și administratorii schimbă modul în care tratează comportamentele neadecvate.
Un studiu din 2021 al American Institutes for Research a concluzionat că exmatriculările „au avut de fapt un efect negativ asupra incidentelor comportamentale viitoare ale elevilor de gimnaziu”. De asemenea, acești elevi au tendința de a fi suspendați în viitor, a constatat studiul.
O abordare diferită
Cauzele comportamentului neadecvat provin din slăbiciuni într-unul dintre cele patru domenii: flexibilitate și adaptabilitate, toleranță la frustrare, abilități de rezolvare a problemelor și reglarea emoțiilor, a declarat pentru educationnext.org, Ross Greene, specialist în comportamentul elevilor. În timpul zilelor de învățare la distanță din pandemia de Covid-19, copiii au ratat ocazia de a se baza pe aceste abilități de dezvoltare, ceea ce a dus la mai multe probleme de comportament atunci când s-au întors la școală.
Dar cum anume se transpun aceste cunoștințe despre dinamica comportamentală în sala de clasă?
Să ne întoarcem la exemplul cu care a început această poveste. Stuart Ablon, fondator și director al Think:Kids din cadrul departamentului de psihiatrie al Spitalului General din Massachusetts a folosit acest eveniment – elevul care a dat buzna în clasă cu întârziere și a făcut un comentariu perturbator – pentru a demonstra cum ar putea răspunde un profesor la un incident. Ablon a spus că acest exemplu a descris un elev care avea dificultăți în a trece de la punctul A la B, de la o sarcină la alta.
El a sugerat că, în loc să dea o trimitere la birou sau o altă pedeapsă, profesorul ar trebui să parcurgă o listă de verificare în trei puncte.
O abordare în trei pași
În primul rând, profesorul ar trebui să încerce să empatizeze cu elevul. „Știu că empatia devine o specie pe cale de dispariție”, dar dacă profesorii pot externaliza problema față de copil, nu vor vedea elevul ca fiind problema.
Pentru că este evident că acest elev nu este pregătit să învețe, încercați să aflați de ce se simte așa cum se simte, punându-i întrebări, a adăugat el. Puteți chiar să-i spuneți elevului: „Știu că trebuie să existe un motiv important pentru care nu stai jos și nu-ți faci treaba. Așa că este în regulă”.
Și pentru că nu se poate discuta cu un elev care nu vrea să se comporte adecvat, Ablon antrenează personalul să nu forțeze schimbarea comportamentului elevului, ci să împărtășească propria perspectivă numai după ce au înțeles punctul de vedere al elevului.
Al treilea pas este ca profesorul să evalueze problema și să vadă dacă poate găsi o soluție împreună cu elevul. Dar acest pas ar putea bine să necesite ca un alt membru al personalului să fie disponibil pentru a menține restul clasei la treabă, mai notează publicația citată.
