Digitalizarea Republicii Moldova înseamnă identitate electronică, înființarea de firme și semnarea de contracte și eliberarea cazierului judiciar online. Înseamnă că „nu va fi cetățeanul cel care va umbla pe la ghișeele instituțiilor, va fi statul virtual cel care oriunde s-ar afla cetățeanul trebuie să-i ofere niște servicii”. Dar pentru asta e nevoie de specialiști. Ca și România, și Moldova se confruntă cu „exodul creierelor”. Jumătate din diaspora Moldovei are studii superioare.
Viceprim-ministru pentru Digitalizare Iurie Țurcanu, prezent la evenimentul IQ Digital Summit la Iași, a povestit pentru Școala 9 care este viziunea sa pentru digitalizare și cum crede că îi poate aduce pe moldoveni acasă.
„Exodul de talente, de creiere este foarte-foarte pronunțat la noi în țară”
Școala 9: Aveți în plan multe alte servicii publice online, aveți și specialiști pentru a realiza digitalizare?
Iurie Țurcanu: Aceasta este cea mai mare provocare. Atunci când vorbim despre capacități suntem într-o competiție acerbă cu sectorul privat, nu ne putem pune cu sectorul privat, întrucât condițiile de salarizare, condițiile de muncă sunt complet diferite.
Însă nici nu prea dorim să facem acest lucru întrucât mizăm pe implicarea sectorului privat în soluții digitale, deci noi aplicăm externalizarea într-o măsură foarte mare. Unde nu putem să aplicăm externalizarea sunt doar niște segmente foarte bine conturate și acolo mizăm doar pe capacitatea internă pe care încercăm să o cultivăm din interior.
Ar trebui să fie clar în mințile multora dintre cei care își propun digitalizarea pe sectorul public faptul că nu poate să digitalizeze sectorul public fără să fie create condiții digitale comerciale în sectorul privat. Pentru că în special aici omul interacționează cu aceste servicii. De exemplu, la bancă, dacă face tranzacțiile electronic, atunci capătă acea deprindere și încredere în serviciile digitale, oricare ar fi ele, publice sau private.
Dacă mizezi pe faptul că o dată pe an o să meargă cetățeanul la starea civilă sau la administrația fiscală și va interacționa cu serviciile electronice și asta înseamnă implementarea serviciilor, atunci acest lucru este greșit.
Are Republica Moldova un plan de a forma tineri IT-iști?
Noi avem mai mult programe prin care susținem dezvoltarea acestui sector. Noi avem deja o vacanță fiscală (n.r. deduceri de impozite) de mulți, mulți ani, din 2001, ca să fiu mai exact. Deja, iată, sunt 21 de ani de când avem facilități fiscale pentru sectorul IT.
Avem un parc virtual IT, care aplică o taxă unică de impozitare mai ales pentru companiile mici și în felul acesta se simplifică foarte mult interacțiunea cu statul. Nu mai există controale, nu mai există tot felul de alte năzdrăvănii care au fost inventate pentru a ține antreprenorii în suspans. Le dăm voie să inoveze și să producă lucrurile cu adevărat necesare. Este destul de greu, lucrăm și cu universități, pentru că demografia și exodul de talente, de creiere este foarte foarte pronunțat la noi în țară. Iar pe fundalul a ceea ce se întâmplă acum în regiune, războiul din țara vecină, cu toată incertitudinea asta, lumea pleacă și mai mult. De asta e o provocare majoră.
Predați la Universitatea Tehnică a Republicii Moldova. Ce vă spun studenții dumneavoastră că ar avea nevoie ca să rămână acasă?
Cei din IT, pe lângă faptul că ar vrea să vadă o țară dezvoltată din punct de vedere al infrastructurii IT, ca să aibă o conexiune bună a internetului, să aibă o legislație bună, care să-i favorizeze, ei doresc să aibă și un nivel de trai mai bun, să vadă și o infrastructură și niște servicii medicale mai bune, să vadă și niște grădinițe mai performante și mai orientate către tinerele familii. Dar lucrurile acestea se fac în timp.
Ceea ce transmit în mesajele lor este să nu venim cu prea multe reglementări din partea statului să le dăm voie să inoveze și să adoptăm acele mecanisme inovatoare, cum ar fi freelancing-ul sau alte acțiuni asemănătoare prin care ei sunt gata să achite un impozit și mai departe să le dăm pace că ei se vor descurca singuri. Nu este cea mai bună opțiune, pentru că acolo unde sunt create echipe, acolo se naște și creativitate, ingeniozitate, dezbateri, brainstorming, iar fiecare lucrând izolat, lucrul acesta se știrbește. Dar este și asta o facilitare a genului acesta, antreprenor individual este în agenda noastră.
Pentru tineri „e important să învețe, să obțină acele cunoștințe mai durabile”
În zona IT sunt mulți autodidacți, mulți tineri învață singuri. Dumneavoastră ați angaja pe cineva care nu a terminat studii superioare?
Eu am ca exemplu alte două domenii. Având în familie medici și știind care e situația acolo, fără o teză de doctor sau doctor abilitat, într-o secție într-un spital la noi în Chișinău s-ar putea să nu supraviețuiești acolo pentru că așa este mediul, este o concurență acerbă și cu grade științifice și cu tot. În IT, chiar din primul an de studiu, deja studenții sunt repartizați pe la companii și prin alte părți.
Pentru mine și pentru echipa mea nu ar fi o problemă să angajăm oameni care pot, dar nu au neapărat documentul în față, dar noi nu încurajăm lucrul acesta, întrucât credem că fiecare perioadă are șarmul ei și fiecare lucru trebuie făcut la timp.
Când e mintea mai tânără poate să absoarbă lucrurile noi și să stai la computer să programezi o să mai aibă timp. Cei care vor să-și facă o carieră profesională, după liceu, dacă știu html, css, php și alte câteva două-trei tehnologii, gata, se consideră mari profesioniști, dacă îi angajează cineva. E important să învețe, să obțină acele cunoștințe mai durabile, care o să-i ajute în viață mult mai mult decât ce au nevoie ei la moment.
În contextul pandemiei, am văzut că se poate învăța și online. De exemplu, din toamnă, România va putea să introducă cursuri online la universități. Cum credeți că va modifica acest trend modul în care se face educație?
Este un instrument și un mijloc de a se asigura continuitatea de transfer de date, dar dacă mă întrebați dacă este ea cea mai eficientă, răspunsul este diferit. Pentru elevii claselor mai avansate, într-adevăr poate este o opțiune mai bună și o modalitate care nu știrbește foarte mult din interacțiunea asta, dar pentru cei din clasele primare, în care învățătorul trebuie să țină mânuța, să facă bețișoare și cârligașe, de la distanță lucrul ăsta n-o să-l faci.
Și dacă ar perpetua prea mult fenomenul ăsta de instruire de la distanță, exclusiv de la distanță, eu cred că noi vom avea de suferit în ceea ce privește calitatea generațiilor. Ca alternativă este un instrument foarte bun.
Să exemplific: la noi în țară avem o criză de profesori de informatică, de chimie sau de fizică și în toate localitățile avem posibilitatea să avem profesori buni. Și atunci un profesor care a luat premiul pentru profesorul anului la fizică ținând niște lecții care ar putea fi difuzate în toată țara este o opțiune care ar putea aduce un plus valoare. Dar dacă noi am considera instruirea la distanță ca unică opțiune pentru toate cazurile, nu știu dacă este bine.
„Ne-am dori o administrație publică invizibilă”
Cum vedeți Republica Moldova în următorii zece ani din punct de vedere al digitalizării?
O întrebare care vine și cu o mare responsabilitate, pentru că dacă nu se întâmplă aceste lucruri o să răsfoim istoria și vom vedea ce am promis. Eu cred cu tărie că cetățeanul Republicii Moldova va fi un cetățean mai liber, care nu va fi prins în cătușele birocrației, nu va fi țintuit într-o anumită zonă geografică sau ținut prizonier de anumite instituții.
Va fi cetățeanul care oricând, de oriunde, va putea accesa orice serviciu. Și deci se vor inversa rolurile, paradigma, nu va fi cetățeanul cel care va umbla pe la ghișeele instituțiilor, dar va fi statul virtual care oriunde s-ar afla cetățeanul trebuie să-i ofere niște servicii, servicii proactive. Pentru că statul are suficiente informații ca să știe că ai un nou-născut în familie, să-ți dea acele alocații pe care trebuie să le primească, că expiră revizia tehnică la automobil, să te programezi pentru respectivele servicii, fără să soliciți ceva în plus.
Dar ne-am dori și o administrație publică performantă și transparentă, invizibilă, să nu vină în viața noastră, să ne deranjeze, să ne vedem de traiul nostru.
