Am citit multe (am vrea să spunem toate, dar poate că nu e așa) comentarii la articolele pe care le-am publicat în „Școala 9”. Unii dintre cititorii noștri ne-au dat dreptate, alții ne-au înjurat, a fost și o categorie care ne-a recomandat să mergem în școli să vedem care este realitatea (deși în fond noi nu am părăsit niciodată școala, deci transmitem de la fața locului). „Dacă doriți o recredibilizare a învățământului de ce scrieți asemenea articole?” ne-a întrebat cineva.
De la începutul crizei de sănătate au decedat de COVID aproape 35.000 de români. Nu se știe oficial câți dintre aceștia au fost profesori. Articolul de față este felul celor care i-au cunoscut pe mentorii dispăruți de a-i asigura: „Nu v-am uitat. Nu v-am uitat și fiecare pas pe care-l facem spre întoarcerea la o educație deplină vă include și pe voi”. Să-i prețuim pe ei ne ajută să realizăm mai bine ce importantă este școala.
Investim mai mult în cabinetele de planificare familială, le promovăm și le facem mai prietenoase pentru tineri. Îi includem pe părinți în discuțiile despre educație sexuală. Vorbim mai mult și deschis despre emoții, inclusiv despre cele negative. Punem presiuni pe administrațiile locale să înțeleagă că proiecte precum oferirea de absorbante gratuite în școli sunt mai mult decât necesare. Am adunat aceste soluții și altele de la dezbaterea despre educație sexuală de la Brașov, unde Școala9 a lansat al doilea număr al ziarului REZOLVAT.