Am văzut în ultima vreme mai multe cazuri de profesori care se plâng că, în lipsa contactului direct cu și între elevi sau studenți, le este imposibil să mențină acea atmosferă de schimb fertil de idei esențială pentru un bun proces educațional. Acești oameni sunt profesori de toate nivelurile, de la clasele primare până la universități.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Mai puțin de 5% dintre elevi au beneficiat de educație sexuală anul trecut și suntem pe primele locuri în Europa la numărul de mame minore și la bullyingul în școli. Cu toate astea, Curtea Constituțională a României a decis recent ca educația sexuală să se facă numai cu acordul părinților. Spectacolul de teatru „Keres TikTok“ și experiențele personale ale actorilor care îi dau viață ne arată de ce este important să se facă educație sexuală în școli.