„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
E mai bine cu camere video în clase și alte spații din școală? Răspunsul nu e simplu: deși scad incidentele și faptele antisociale, există și efecte psihologice asupra elevilor, în special a celor din grupuri dezavantajate. Școala 9 s-a uitat la măsurile de securitate pe care le iau alte țări și cum sunt percepute ele.
Școala9 lansează un search bar pentru București unde oricine poate afla câte săli de jocuri există lângă o anumită școală. Pornim de azi o campanie media ca să înțelegem efectul asupra tinerilor al prezenței la fiecare pas și la fiecare click al păcănelelor. Din totalul sălilor de pariuri din Capitală, peste jumătate sunt la mai puțin de 300 de metri de unități de învățământ.