OP-ED. Îl țineți minte pe primarul Cristinel Condrea din Rediu, Iași, care amenința la o ședință de consiliu local că nu mai pune săpun și hârtie igienică la școală fiindcă nu are „niciun rezultat”? Aceeași mentalitate de tipul „profesorii să sufere și să demonstreze” o vedem și în discursurile legate de măsurile de austeritate ale guvernului. Și nu e de ieri, de azi.
Profesia Alinei Mirt este joaca. Merge în școli de la țară, în special, și se joacă cu copiii, îi ajută să se deschidă și să se relaxeze și uneori chiar ea îi învață pe ei cum să zburde și să zâmbească. Unii au o viață atât de grea că nu știu efectiv ce înseamnă să te joci. Prin proiectele din sectorul ONG la care a participat, Alina a văzut cum arată cu adevărat educația din mediul rural. Într-un editorial pentru Școala 9, spune povestea lui Marian, un băiat care a ajuns la finalul gimnaziului fără să știe să scrie. De fapt, asta e realitatea multor copii, crudă și dureroasă.
Suedia este una dintre puținele țări ale lumii care le oferă elevilor posibilitatea să studieze limba maternă în școală, ca opțional. Andreea Dahlquist predă în 15 școli din Malmö, acolo unde sunt elevi români care nu vor să-și uite limba. În cei aproape șase ani în școala suedeză, Andreea și-a perfectat modul de a preda, astfel încât niciun copil din clasa ei să nu rămână în urmă. Asta e filosofia școlii din țara scandinavă, să-i aducă pe toți copiii la nota 5. Și de acolo construiesc.