Se vorbește zilele acestea mult despre software în educație. Mai mult la modul general, desigur, „să ne facă cineva” o platformă. Numai că din păcate nu ne va face nimeni o platformă. Nu în timp util, cel puțin. De aceea cred că ar trebui să învățăm unul de la altul și să încercăm să ne facem noi singuri platforme, adaptate nevoilor fiecăruia. De la gândul ăsta – și de la faptul că o ajut pe mama mea cu meditațiile – s-a născut acest serial.
De zece ani, o asociație din Arad adună laolaltă voluntari și donatori ca să dea o viață nouă locurilor în care copiii învață, se joacă sau fac sport. Au pornit cu o secție de spital, au urmat zeci de proiecte care să suplinească lipsa de investiții în infrastructură din sistemul educațional. 9 din 10 clădiri în care învață elevii necesită renovare, potrivit unui raport al Ministerului Educației.
„Cel mai mare impact este atunci când profesorii lucrează împreună și discută despre impactul lor”, crede profesorul John Hattie. Autor al mai multor volume despre ce înseamnă o educație cu impact, cel mai cunoscut - „Învățarea vizibilă”, profesorul a rezumat, într-un interviu pentru Școala9, care sunt indicatorii la care un stat ar trebui să se uite dacă vrea o școală mai bună. Spoiler: nu este infrastructura. Și nici curriculumul.