În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Îmi plăceau în copilărie și adolescență excursiile pe care dirigintele meu, profesor de geografie, le organiza duminica (am prins vremurile în care săptămâna avea șase zile lucrătoare, așa că noi aveam cursuri și sâmbăta, este adevărat, doar până la ora 12 – prindeam acasă, pe la 13, desenele animate cu Mihaela), în împrejurimile orășelului în care am crescut, bun prilej pentru a înțelege mai bine formele de relief, dar și pentru a ne cunoaște unii pe alții.
Profesorii Nicoleta și Emil Munteanu predau limba și literatura română într-unul dintre cele mai bune colegii din Iași - „Mihail Sadoveanu”. În afara școlii sunt, alături de elevii lor, jurnaliști culturali la revista Alecart. Invitați la toate festivalurile mari de literatură și poezie din țară, redacția celor doi profesori ieșeni a devenit o veritabilă școală de literatură. În plus, de câte ori au ocazia, invită mari scriitori la ore. Profesorii cred că un bun mod de a distruge dorința unui elev de a citi este să te concentrezi, în toți cei patru ani de liceu, pe pregătirea pentru bacalaureat.