Sistemul universitar din Republica Moldova trece printr-un proces amplu de reformare: din 16 universități publice din stânga Prutului vor rămâne doar 11, restul fiind absorbite. Propunerea Ministerului Educației și Cercetării de la Chișinău a fost primită cu critici și chiar cu proteste ale studenților. Moldova are un număr la jumătate de studenți față de acum 15 ani, acesta fiind și unul dintre argumentele oficialilor: mai puține instituții și mai bine finanțate pentru mai puțini candidați. O idee similară s-a vehiculat și în România în 2010, înaintea adoptării Legii Educației. Astăzi, universitățile românești pot fuziona, dar dacă vor ele, nu Ministerul Educației.
Cu alegerile prezidențiale aproape, la început de an școlar, candidatul Marcel Ciolacu lansa vestea accesării a peste 2 miliarde de euro pentru învățământ și sănătate, încurajând primarii „harnici” să profite de aceste fonduri. Cu mai multe linii de finanțare pentru toalete conforme lansate în ultimii cinci ani, sute de elevi încă merg la toalete în curtea școlii. În satul Buda-Crăciunești, în județul natal al premierului, am prins ultimii pași înainte de darea în folosință a unei toalete de aproape 30.000 de euro pentru cei aproape 160 de elevi ai școlii.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.