„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
„Promit solemn că voi crea comunități pe baza energiei verzi pentru fiecare copil, din empatie și incluziune. O să lupt împreună cu următoarele generații atât pentru planetă, dar și ca fiecare copil să aibă un viitor sustenabil.” Acesta a fost jurământul pe care Boardul Copiilor UNICEF i-a pus pe participanții la Climate Change Summit să-l spună. Am vorbit cu ei despre cum vede generația noastră schimbările climatice și educația pentru mediu.
Într-o fostă fabrică de conserve și ciocolată din București, pe Lânăriei, cea mai joasă și deci inundabilă stradă din București e un teatru educațional care anul ăsta face 10 ani.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
