România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
România are 63 de mii de copii în centre de plasament sau de tip familial și mulți dintre ei nu au putut să țină pasul cu școala online. Programul „Ajungem Mari” adună de șase ani voluntari din toată țara care fac lecții sau meditații pentru examene cu acești copii. Acum toate activitățile s-au mutat online din cauza pandemiei și au nevoie de voluntari care să îi ajute în continuare pe copiii din sistemul de protecție să ajungă mari.
300 de copii din Bacău au fost întrebați ce înseamnă Uniunea Europeană pentru ei. În schimb, au luat ei la întrebări autoritățile despre lucrurile care nu merg cum trebuie în România: de la emigrarea părinților la lipsurile din școli.