Studenții de la Științele Educației au început deja să învețe cum să susțină o lecție online. Iar lecție online nu înseamnă „să vorbesc eu de nebun, ca profesor, o oră întreagă, în fața clasei. Fac mai puțin ca profesor și dirijez mai mult învățarea lor”. Asta este opinia profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Specialistul vorbește pentru Școala 9 despre nevoia ca profesorii să își crească abilitățile de a se adapta la neprevăzut. E o întoarcere la alfabetul emoțiilor. Cam așa cum sunt învățați și copiii de către părinți ce să facă în situații noi.
Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.
La ce facultate dai? Întrebarea asta o primesc elevii în ultimul an de liceu de la părinți, profesori, dar și prieteni. Ca să ia decizia potrivită, 40 de adolescenți din București s-au înscris într-un program de consiliere în carieră realizat de Fundația pentru Educație și Vocație. Au parcurs un test vocațional, au trecut prin consiliere educațională și psihologică, după care au făcut internshipuri la firme din diferite domenii. Școala 9 a vorbit cu cinci dintre cei care au testat profesiile la care visau.