Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Cu informații adaptate vârstei, răspunsuri sincere și corecte științific și fără să recurgă la amenințări, părinții și cadrele didactice pot evita panica și anxietatea pe care discuțiile despre epidemia de coronavirus le pot cauza copiilor.
Doina Ruști este una dintre cele mai apreciate scriitoare contemporane ale României. În spatele operei sale se ascunde trauma asasinării tatălui său când avea 11 ani, răzvrătirea unei adolescente care după aceea și-a luat viața în propriile mâini și dorința de a trăi în prezent: de la cititul de pe un ecran în loc de cărțile „care foșnesc“ la a încuraja tinerii să spună povești așa cum simt ei. Dincolo de autoarea pe care o putem găsi pe Facebook, în librării și în manualele școlare, am încercat să cunoaștem omul.