Armand Giurea a decis în urmă cu o lună să plece din țară, după 12 ani de profesorat. Spune că are în continuare o pasiune mistuitoare pentru munca la catedră, dar România l-a umilit prea mult ca să continue. Împrumuta bani în continuare de la părinți ca să supraviețuiască, și ei profesori. Decizia recentă a guvernului de a nu mări salariile profesorilor i-a dovedit din nou că emigrarea a fost decizia corectă. „Vreau să văd și eu cum e să ai bani”, spune tânărul despre ce-și dorește în perioada următoare. Armand a povestit pentru Școala 9 despre durerea de a nu putea să practice profesia pe care o iubește și despre cum vede el reformarea sistemului.
Vorbește fără perdea. Uneori. Îți zice verde în față ce are de zis. Tot timpul. Și are multe de zis la adresa sistemului de educație românesc, din care și-a dat demisia în 2008. De când și-a înființat cabinetul privat de matematică, Dorin Ioniță nu mai pune note în catalog, dar i-a rămas ticul. Așa că evaluează tot cu note, declarative, evoluția elevilor. Ele rămân în inima copilului care se simte prețuit.
„Din adolescență am simțit că ceva e în neregulă cu mine, dar nu puteam să spun ce”, explică Bianca, 23 de ani, în acest articol din seria Școala 9 „Cum te simți”, despre sănătate mintală. În copilărie, când rămânea singură cu mama ei, căci tatăl pleca din oraș cu munca, Bianca se temea permanent. Mama fetei era diagnosticată cu tulburare bipolară, iar Biancăi i se părea imprevizibilă mereu. Acum câteva luni, Bianca, studentă la Psihologie în Cluj, a mers la psihiatru și a aflat că are și ea o afecțiune psihică, tulburare de personalitate borderline, și atunci a început să se înțeleagă mai bine.