Patru din zece comune nu au nici măcar o bibliotecă, şase din zece şcoli nu au bibliotecă şcolară, conform unei statistici a World Vision Romania. Apoi, în bibliotecile comunale din România încă funcționale, cărțile sunt vechi, la fel și clădirile în sine. Ca un răspuns la această nevoie, Victor Miron a căutat soluții prin care să ducă titluri noi de cărți elevilor din țară, în special cei din rural. Așa s-a născut proiectul BookTruck, un camion cu cărți, colorat și cu megafon, care umblă prin satele și pe la școlile din Cluj, dar ajunge și în alte județe.
„Nu e de profil real”, „nu gândește logic”. Etichetele vin repede pentru elev, dar și pentru profesor: „de ce n-a făcut cu elevii mai multe tipuri de probleme?”. Nici părintele nu scapă: „de ce nu ați făcut probleme acasă cu el?”. Mai rar ne întrebăm dacă elevul a fost învățat cum să citească un enunț științific.
Din primul său an de predat, Alexandra Chirea și-a dat seama că, pentru a se înțelege cu elevii, trebuie să le vorbească pe limba lor. I-a cumințit până și pe cei care deranjau constant orele de curs pentru că a știut să-i asculte, iar copiii au observat asta. 14 ani mai târziu, pusă în fața grevei din educație, profesoara de franceză care predă acum la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Capitală a ales să-și continue orele. O schimbare în educație nu trebuie să se oprească la majorarea salariilor „obscen de mici” ale profesorilor, ci să continue inclusiv printr-o reformă internă, o „curățenie” pe care cadrele didactice să o facă printre ele și o îmbunătățire a modului în care se ocupă de elevi. „Cred că ar trebui să fim cu toții dați afară și să începem să angajăm de la zero”, spune profesoara.