În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.
Profesorii din Liban emigrează din cauza crizei financiare, iar elevii se întreabă cum va arăta următorul an școlar.* Mai multe școli publice din Spania lasă în urmă predarea bilingvă, căci elevii abia pricep materia în engleză.* În școlile dintr-un oraș al statului american Virginia, psihoterapeuții vor înlocui polițiștii.* Landurile din Germania dezbat achiziționarea echipamentelor de ventilație pentru instituțiile preuniversitare, însă lipsește o strategie unitară.
Întrebarea „ce vrei să te faci atunci când te faci mare?” ne însoțește copilăria și, într-o formă sau alta, revine pe parcursul școlii. Răspunsul așteptat, atât de bunici, cât și de profesori, este de tipul: doctor, avocat, pompier sau șofer.