
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Uneori, serbările școlare par a fi făcute mai degrabă pentru părinți, bunici și mătuși decât pentru copii.
Bananele sunt o sursă excelentă de nutrienți, au vitamine, minerale și fibre și pot să scoată sunete. Da, dacă le pui un cablu pe care îl conectezi la un program pe calculator, apoi le atingi, ele vor piui. Cu banane, roșii, castraveți și pere s-au jucat și au învățat despre circuite copiii care au participat la cea de-a doua ediție a festivalului „Drag de Învățare”, organizat de comunitatea Rubik din București.