
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Două psihoterapeute răspund îngrijorărilor elevilor despre motivație pentru învățare, activități care ne fac bine, consecințele izolării, germofobie și traiul într-o familie abuzivă.
„Fluturaș nu mai ai aripioare,/Domnul conte ți le-a retezat... /Fluturaș nu mai ai aripioare,/Domnul conte ți le-a retezat...”
Bucurie. Asta reieșea din glasul copilului care, stând în iarbă, privea fluturii care zburau dintr-o parte în alta și spre care, din când în când, întindea mâna. Peste câțiva ani, dacă va avea un bun profesor de educație muzicală, va afla că de fapt, ceea ce fredona el în august 2023 este un fragment din Non piu andrai, o arie celebră din opera Nunta lui Figaro de Mozart.
Am ales, în vreme de război, să discutăm despre școală. Pentru că, atâta vreme cît școlile continuă să funcționeze, avem o șansă să oprim războaiele. Rusia este astăzi, într-un fel, prizoniera involuntară a deciziilor conducerii sale beligerante și care tulbură pacea lumii. Rusia este locul unde, spune o familie de români care locuiește de 8 ani la Moscova, portretul lui Vladimir Putin e în sălile de clasă deși „nu le impune nimeni. Ci pur și simplu ei îl văd ca pe un lider”. Dar în Rusia se face și școală. Să vedem cum. Pentru că am ales să vorbim despre școală.