
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
În fiecare dintre noi există un copil care așteaptă să audă și altă întrebare decât „Ce ai făcut azi la școală?”.
Se spune că totul este interconectat în viață - un singur moment, o singură persoană poate schimba totul. Într-o secundă viața poate fi un lucru și în următoarea ceva cu totul diferit. Aceasta este și povestea profesoarei de fizică Lilianei Grigoriu. Pentru ea a fost momentul acela când a cunoscut profesoara potrivită. Speră astăzi, după 40 de ani la catedră și trei de pensie că sunt câțiva dintre foștii ei elevii care gândesc la fel astăzi despre ea.