
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Viitorul profesiilor din educație devine incert. În Statele Unite, studenții și absolvenții se orientează spre alte cariere decât cele din învățământ, din cauza salariilor tot mai mici și a temerii de COVID. În același timp, profesorii cu experiență din Marea Britanie vor să renunțe la catedră în următorii ani, pentru că nu se simt apreciați. Din Spania primim o veste bună: trei adolescente au determinat UE să schimbe niște rânduri de pe site-ul instituției, unde se pune egal între refugiați și teroriști. Și câteva soluții găsite de Germania pentru ca elevii să recupereze materia pierdută în școala online.
Studentele afgane se tem că își vor pierde accesul la învățământ și chiar viața. Educația, în special a fetelor, are enorm de suferit după ce talibanii au preluat puterea. Trupele americane din Afganistan țineau sub control ascensiunea talibanilor dar, după retragerea lor, fundamentaliștii islamici au avansat și au instaurat teroarea. Visul tinerelor hotărâte să studieze s-a prăbușit într-o țară în care doar 65.4% dintre cei între 15 și 24 de ani știu să scrie și să citească.
Primarul Sectorului 4 Daniel Băluță vrea să-i mute pe cei peste 1000 de elevi împreună cu cei 82 de angajați din clădirea Colegiului „Gheorghe Șincai” ca să „reabiliteze și să consolideze“ clădirea. Pe hârtie, „consolidarea” este de fapt „lucrări de amenajare”, despre care profesorii și elevii spun că pot fi făcute și fără ca ei să fie relocați. Arhitectul Șerban Sturza, cu o experiență vastă în ceea ce privește patrimoniul construit, spune că relocarea unei școli nu este niciodată o idee bună: „Un șantier care se semnează pentru un an sau doi va dura de două ori mai mult“.