
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Elevii de la Școala gimnazială „George Coșbuc” din Sighetu Marmației, Maramureș, sunt prieteni cu vecinii de peste graniță, elevii din localitatea ucraineană Solotvino. Urmau să facă joi un lanț uman cu inscripții ale păcii. Dar, de dimineață, a început războiul dintre Rusia și Ucraina. Am mers la școala din Sighet, acolo unde copiii ne-au spus ce așteaptă de la noi, cei mari.
Prin vocile a 15 elevi, care au acceptat provocarea noastră de a ține câte un jurnal într-o săptămână de școală, am aflat cum le este influențat bioritmul de orarul școlar.
Am stat două săptămâni printre subiecte considerate tabu de societatea românească la o universitate americană women-only. La 17 ani, în 14 zile de lecții cu profesori americani, am învățat despre justiție reproductivă și efectele rasismului în lume. Am decis, însă, că nu voi fi parte din class of 2030, așa cum plănuiam până atunci.