
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Sâmbăta asta e despre copilărie. Bucureștiul de la un capăt la altul va fi cuprins de evenimente care să celebreze vârsta fericită. Am făcut și noi o selecție. Dacă nu vreți să colindați orașul, puteți să stați acasă cu o limonadă rece și o carte care să vă ducă în copilărie. Poate și o dulceață? Sigur merge cu „Inocenții” Ioanei Pârvulescu, dar vă mai lăsăm și propunerile scriitoarelor Ioana Nicolaie și Adina Popescu.
În Harghita și Covasna, un proiect european a adus peste 600 de adulți care au abandonat școala înapoi în bănci. Maria va absolvi clasa a patra în același timp cu fiul ei, Odon și Istvan sunt doi frați de peste 40 de ani care au devenit colegi de bancă. Judit este pentru prima oară într-o sală de clasă la peste 30 de ani. Nici ea, nici celelalte cinci surori ale ei n-au fost la școală. În aceste județe cu rata șomajului peste media pe țară, mai mulți profesori încearcă să-i ajute pe cei fără carte să aibă o altă viață.
Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.