
18 ani, elevă la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București. Îi place să observe, să asculte și să spună povești. Documentează și developează film la isopatrusute.

Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.
Într-o perioadă în care lumea are nevoie de încredere și inspirație, vă propunem două filme ale căror eroi sunt profesorii. Profesori excepționali care reușesc să-și depășească limitele, să-și sacrifice viața personală și imaginea în cancelarie pentru elevii lor. Oameni care fac totul pentru educație. Atât „Premiantul”, cât și „Jurnalul străzii” sunt inspirate din povești reale.
Florina-Irina Dima, o profesoară de română care a coordonat un volum cu impresii literare scrise de elevi, vorbește despre ce pot învăța copiii despre viață din cărți și ce libertăți își poate lua profesorul față de programa școlară.