
Încă sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Deși sunt la specializarea Comunicare și Relații Publice, m-a atras mai mult partea de jurnalism și doar asta m-aș vedea făcând.

Ca să ajungă din Afganistan în România cu mama și frații lor, Homaira, Fatima și Hadia au schimbat trei avioane. Respiră ușurate pentru că au plecat dintr-o țară în care pe stradă „nu știi cine trece pe lângă tine și dacă are o bombă”, însă au lăsat în urmă o parte din familie, la care se gândesc constant, mai ales acum că talibanii au preluat puterea. Aici au luat-o de la capăt ca refugiate și au aflat ce înseamnă bullyingul în școală și răutățile la locul de muncă. La 19 ani, Fatima lucrează full-time ca să-și ajute familia. Dar viața a început să li se contureze și aici: și-au făcut prietene și rămân senine cu privire la viitorul în țara adoptivă.
O profesoară de engleză din Timișoara le dă ocazia elevilor să pună și să-și pună întrebări despre ce se întâmplă în țară acum. Sunt prea mici să voteze, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să dezbată și să-și verifice credințele.
Când am vorbit într-o oră de fizică despre Oppenheimer, am primit replica „Ah, Barbie era un film mai bun”. A fost o evoluție, că înainte am primit doar liniște. Iată cum am adus într-o clasă din Oradea curiozitatea despre fizica ce nu se cere la Bac.