
Încă sunt studentă la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Deși sunt la specializarea Comunicare și Relații Publice, m-a atras mai mult partea de jurnalism și doar asta m-aș vedea făcând.

În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.
Pot profesorii să se abată de la ceea ce spune programa școlară că pot preda doar pentru că „elevii ei sunt fericiți atunci când îi învață lucruri noi”? Profesorii Monica Halaszi și Horia Corcheș deschid această dezbatere și vin cu șapte argumente care susțin că este importantă urmarea programei pentru a asigura coerență și unitate în învățare.
Psihologul Alexa Ciucu, de la Asociația Accept (pentru drepturile persoanelor LGBT+) a explicat pentru Școala 9 cum pot profesorii și părinții să le vorbească copiilor despre conceptul de gen și despre ce înseamnă să fii o persoană transgender sau gay, cât și despre rolurile de gen. I-am adresat mai multe întrebări în contextul în care Curtea Constituțională urmează să se pronunțe pe 28 octombrie în legătură cu sesizarea președintelui Klaus Iohannis privind neconstituționalitatea legii prin care este interzisă abordarea temelor legate de identitatea de gen în şcoli. Totodată, în Parlament se află, din august, un nou proiect pentru redefinirea familiei.