

O carte care-i învață pe copii „cum să supraviețuiască la școală” a fost retrasă de pe piață după numai un an de la apariția ei în România, după ce zeci de părinți au criticat conținutul acesteia. Deși reprezentanții editurii au explicat că volumul „s-a bucurat de succes la nivel internațional” și este un pamflet, un psiholog și un sociolog spun că cei mici „nu fac diferența între ironie și concretul cuvintelor”.
Elevii de la un liceu din județul Iași învață despre testicule și vulvă, fără rușine și chicoteli.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.