
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Mihaela Anghelescu este astăzi profesoară de română la Cluj-Napoca, într-o școală privată. Dar în ultimii 23 de ani a lucrat și la stat și la privat, întotdeauna cu copiii și în special cu cei din categorii vulnerabile. A fost pe rând ba „doamna”, ba Mihaela și azi crede că respectul nu stă în cum ți se adresează lumea. A lucrat cu copii care i-au furat banii din poșetă, copii care nu aveau ce să mănânce și pentru care singurele evenimente notabile erau când „mascații” le spărgeau ușa. De la acești copii de care cei mai mulți adulți fug a învățat Mihaela cele mai prețioase lecții de viață.
În București sunt peste 222 de mii de elevi, iar 10% dintre aceștia se îngrămădesc în doar 13 școli. Am mers la trei dintre cele mai aglomerate instituții preuniversitare, cu aproape 2000 de elevi și peste, din sectoare diferite, însumat, cât populația unui oraș ca Lehliu Gară din Călărași. Doar că elevii sunt adunați cel puțin patru ore pe zi pe o suprafață de 8000 de ori mai mică. Am întrebat conducerea școlilor și mai mulți părinți cum au făcut față în vremea coronavirusului. Măsurile de igienă se respectă, distanțarea în bănci, mai greu. Dar oricare ar fi fost situația, cei mai mulți părinți spun că și-ar fi adus oricum copiii la orele cu prezență fizică.
Elevii de clasa a XII-a au susținut astăzi simularea la examenul de bacalaureat. Elevii de la profilul Uman, la primul punct au avut o serie de cerințe pe baza unui fragment la prima vedere, din „L-am cunoscut pe Liviu Repreanu”, de Vasile Tițescu. Al doilea subiect le-a cerut să comenteze un fragment din poezia „Versuri”, de Tudor Arghezi. „Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte în care să prezinți relația dintre două personaje dintr-un basm cult studiat”, a fost a treia cerință. Elevii de la Real au avut și ei la ultimul punct tot basmul - caracterizarea lui Harap-Alb. Profesoara de limba română Beatrice Simion a analizat subiecte și a dat și exemple de cum puteau fi rezolvate.