
Cătălina Florina Florescu s-a născut de mucenici pe 9 martie, într-o zi de duminică. Este din Dobrogea, absolventă a Facultății de Litere (secția română-engleza-americană) din cadrul Universității București. A plecat din țară la 23 de ani și are un masterat și doctorat obținute în SUA la Purdue University. Specializarea ei de la doctorat, literatură comparată cu accent pe medicina umanistă, a venit în urma unei pierderi în adolescență. A petrecut deja un sfert de secol într-o altă țară și a scris alternativ în română și engleză pentru a-și menține dualitatea identității. Are un singur copil, un băiat care acum este student. Visează să poată face ca munca ei de cercetare și cărțile sale să îi inspire și pe alții să își descopere & continue pasiunile. Crede intens în vox populi & drepturile celor defavorizați. Motto-ul ei este “Gnothi seauton”, celebra inscripție de la Tempul lui Apollo. Știe trăit că doar atunci când îți cunoști atuurile și slăbiciunile deopotrivă, știi deja cum să te prezinți lumii și aperi la nevoie, cu resurse sigure, nu imaginate. Predă la Pace University & Stevens Institute of Technology. Mai multe puteți afla aici: http://www.catalinaflorescu.com/

Carla și Teo sunt elevi în clasa a XI-a la Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău și sunt îndrăgostiți iremediabil de dans. Doar că pandemia le-a răpit antrenamentele și le-a închis școala într-un ecran. Cei doi, împreună cu alte colege, au povestit pentru Școala 9 ce a înseamnat viața lor între patru pereți, când pasiunile care îi purtau și 12 ore pe zi de la cluburile de dezbateri, la cele de dans, teatru sau fotografie, au trebuit să ia o pauză. „Plâng puțin, căci doare iar. Nu știu dacă m-am pierdut sau m-am schimbat.”
Educatoarea Adina Horga a adus în România un concept pe care l-a descoperit intuitiv: grădinița în natură. A aflat în timp că alte țări au o tradiție în asta, cum ar fi Danemarca, unde copiii învață în natură din anii 1980. Fascinată de outdoor learning, românca s-a inspirat apoi din țările nordice, din Anglia, Germania și Japonia și a implementat la noi un sistem pe care l-a francizat. Astăzi, copii din București, Arad, Timișoara și Sibiu de la grădinițele Adinei petrec ore bune în natură, două zile pe săptămână, chiar dacă plouă sau ninge.
Copiii trebuie să se simtă acceptați în sala de clasă. Asta nu se întâmplă când sunt segregați pe diferite criterii. Se întâmplă asta la clasa pregătitoare, dar și mai târziu, când se formează clasele a cincea, apoi la liceu când e stabilită componența claselor paralele. UNICEF lucrează împreună cu Ministerul Educației la o strategie care să combată segregarea de orice tip iar Luminița Costache, specialistă în educație, explică cum ajută școlile incluzive și de asemenea, oferă și un model de școală a părinților. Citiți mai jos ideile acesteia despre ce funcționează, în SOLUTION BOX de la REZOLVAT.