Are 18 ani și e genul de persoană care întrerupe orice conversație doar ca să mângâie o pisicuță pe stradă.
„Cazi, te ridici, până când îți iese”. Toți skaterii au auzit asta. Și freestylerii adaugă în repertoriul de replici „Muzica continuă”. Am stat de vorbă cu practicanți de freestyle skate din România ca să înțeleg ce presupune munca din spate, dar și ce înseamnă această comunitate care pune bazele unui sport cu rezultate internaționale.
În urmă cu două luni, Școala 9 l-a vizitat pe Răzvan Murgu, băiatul care stă la câțiva kilometri de Prut, în satul Hermeziu - unde semnalul la Internet este foarte slab. Băiatul care tocmai a terminat clasa a VIII-a avea puține speranțe că va merge la liceu în Iași, deși este printre cei mai buni elevi din clasa lui, fiindcă părinții lui nu-și permit cheltuielile. La scurt timp după ce am publicat povestea sa, Răzvan a primit sprijin din partea unor organizații neguvernamentale și a unei firme IT, precum și meditații gratuite din partea a doi profesori de la Colegiul Național „Grigore Moisil“ din Iași.
„Nu e loc în lume pentru matematică urâtă”, scrie Godfrey H. Hardy în eseul Apologia matematicianului (1940). Cu această convingere, abstractul și arta se împletesc inclusiv în educație. La fel de relevantă este observația și în 2025: ne-o spun împreună artiști, matematicieni, profesori și elevi, într-un schimb de idei ca într-un forum.