Are 18 ani și e genul de persoană care întrerupe orice conversație doar ca să mângâie o pisicuță pe stradă.
La școala din Gălbinași, Călărași, doar în jur de 150 de copii au primit dispozitive ca să participe la școala online. Nevoia era însă cel puțin dublă. În plus, în localitate nu prea este semnal, astfel că unii copii au ținut tableta ca bibelou, că tot n-au putut să se conecteze. Profesorii școlii le-au trimis fișe elevilor care nu s-au putut conecta, au căutat sponsori ca să le cumpere telefoane și tablete și în multe cazuri, și alimente. O felie din realitatea școlii în pandemie.
Într-o școală din centrul Capitalei, părinții luptă pentru săpun și hârtie igienică.
Ca să ajungă din Afganistan în România cu mama și frații lor, Homaira, Fatima și Hadia au schimbat trei avioane. Respiră ușurate pentru că au plecat dintr-o țară în care pe stradă „nu știi cine trece pe lângă tine și dacă are o bombă”, însă au lăsat în urmă o parte din familie, la care se gândesc constant, mai ales acum că talibanii au preluat puterea. Aici au luat-o de la capăt ca refugiate și au aflat ce înseamnă bullyingul în școală și răutățile la locul de muncă. La 19 ani, Fatima lucrează full-time ca să-și ajute familia. Dar viața a început să li se contureze și aici: și-au făcut prietene și rămân senine cu privire la viitorul în țara adoptivă.