Are 18 ani și e genul de persoană care întrerupe orice conversație doar ca să mângâie o pisicuță pe stradă.
Mai multe școli din Statele Unite au achiziționat, între altele, butoane de panică wireless, ecusoane de panică pentru profesori și scanere de detectare a armelor, ca să reacționeze prompt în cazul unui atac armat. Dar alarmele false și absența notificărilor în situații urgente au arătat că acestea nu au întotdeauna impactul sperat. Anul trecut, școlile din SUA au cheltuit aproximativ 3,1 miliarde de dolari pentru produse și servicii de securitate, comparativ cu 2,7 milioane, în 2017.
Trimis de familia sa tocmai din Mosul, unul dintre cele mai periculoase locuri din lume, mereu în război, tânărul Hassan s-a integrat în sistemul românesc de învățământ. Cum îl vede el?
Mama lui Hassan, Baida, a venit recent în România în căutarea păcii și a băiatului ei. „M-am bucurat foarte mult că am ajuns aici și sper să îi putem aduce și pe ceilalți. Dar nu prea știu cum va fi viitorul. E foarte greu fiindcă ei sunt acolo, noi aici. Nu știu cum va fi viitorul nostru”, ne spune mama lui Hassan.
Din primul său an de predat, Alexandra Chirea și-a dat seama că, pentru a se înțelege cu elevii, trebuie să le vorbească pe limba lor. I-a cumințit până și pe cei care deranjau constant orele de curs pentru că a știut să-i asculte, iar copiii au observat asta. 14 ani mai târziu, pusă în fața grevei din educație, profesoara de franceză care predă acum la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Capitală a ales să-și continue orele. O schimbare în educație nu trebuie să se oprească la majorarea salariilor „obscen de mici” ale profesorilor, ci să continue inclusiv printr-o reformă internă, o „curățenie” pe care cadrele didactice să o facă printre ele și o îmbunătățire a modului în care se ocupă de elevi. „Cred că ar trebui să fim cu toții dați afară și să începem să angajăm de la zero”, spune profesoara.