
Sunt profesoară la Universitatea din București, la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Ca cercetătoare, sunt pasionată de modul în care copiii participă și contribuie la viața socială (sociologia copilăriei), cum se interconectează interacțiunile și relațiile sociale cu învățarea, cu participarea civică și cu mediul. Promovez învățarea problematizată prin proiecte, prin care elevii și profesorii pot înțelege critic realitatea, pot învăța colaborând și pot face schimbări. Am realizat studii comparative (în SUA, Olanda, Danemarca), cercetări evaluative (în special studii de impact), ale căror rezultatele le valorific în cursurile de la facultate și în programe de formare pentru profesori. În prezent contribui la dezvoltarea „spațiului european al educației pentru cetățenie”, ca expert al Consiliului Europei. În timpul liber învăț limba daneză, mă plimb cu bicicleta și mă bucur de natură.

La o școală privată, creată de un grup de părinți din Timișoara, copiii și profesorii sunt parteneri egali în educație.
Universitățile mari organizează în fiecare vară tabere pentru elevi din toată țara în care este simulată viața de student, cu tot ce înseamnă ea. De la cazarea în cămin, mâncarea la cantină, la cursuri și seminarii și în final, cu temuta sesiune. „Restanțele” rămân pentru când vor fi studenți cu adevărat. Oana Ene, elevă în clasa a unsprezecea la un liceu din Buzău, a participat la școala de vară a Universității din București și a povestit pentru Școala 9 experiența sa.
Am făcut un istoric al momentelor importante prin care a trecut învățământul profesional și tehnic în România după 1989, pentru a înțelege mai bine punctul în care ne aflăm acum.