
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

V-ați pus vreodată întrebarea cum se măsoară nivelul de competență al unui cadru didactic din învățământul preuniversitar (sau dacă se măsoară cu adevărat)? Și care este unitatea de măsură? Adevărul este că pentru prima întrebare nu am găsit răspuns, dar pentru a doua ne este clar: dosarul. Dosarul și adeverințele care se adună în el. Nu ce știe și ce face cadrul didactic este important, nu ce atitudine manifestă în activitatea sa, ci câte hârtii reușește să strângă pentru dosarul personal. Dosarul, sfântul dosar, mai nou în format electronic, demonstrează cât de grozav ești. Ce contează cum ai obținut adeverințele, ce contează că ele nu reflectă adevărul (deși acest document este definit ca dovadă scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept, iar verbul de la care s-a format cuvântul adeverință își are rădăcina în substantivul adevăr), important este să fie multe, semnate și din locuri diverse.
O învățătoare de la un liceu cu predare în germană luptă pentru un sistem de învățământ transparent și creează pentru colegii ei spații de discuții și întrebări.
„Cumva din familie ni se induce ideea de creativitate ca har, talent aparte cu care te naști și atunci mulți copii gândesc: eu nu m-am născut cu darul ăsta, nu pot să mi-l educ.” Daniela Stoicescu spune însă că se poate și arată și cum se poate antrena gândirea laterală a copiilor la școală, dar și în afara ei. În prezent este președinta Asociației InfinitEdu, dar profesional se definește în funcție de context, pentru că poartă și pălăriile de profesor pentru Didactica Ariei „Om și societate” și trainer educațional.