
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.
„Eu mi-am dorit să construiesc o comunitate și pentru părinți. Oricât de diferiți am fi, ne marchează pe toți experiența de a trăi în străinătate”, spune Cătălina Hansen (35 de ani), inițiatoarea proiectului „Biblioteca Prichindeilor din Danemarca”, a cărei dragoste pentru cărți a adus-o să construiască o comunitate de români în Aarhus. Rețeaua de biblioteci ale prichindeilor români este răspândită deja în zece țări.
Aproximativ 650 de elevi din țară mai învață azi rusa ca limbă străină în școli și licee. În București, se predă în numai două licee, deși înainte de Revoluție se studia în aproape toate școlile. Profesoara Virginia Duțu de la Liceul Teoretic „Decebal” crede că rusa ar trebui privită mai degrabă ca limba lui Dostoievski decât ca cea a comunismului și-a Războiului Rece. Școala 9 a participat la una dintre orele profesoarei ca să afle de ce învață elevii ei, născuți la 15 ani după Revoluție, limba rusă.