A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.
România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
80% dintre adolescenți consideră că rețelele de socializare îi ajută să păstreze legătura cu prietenii, însă o treime dintre ei spun și că se simt copleșiți de conținutul acestor platforme, arată un sondaj al Pew Research Center, think tank din Statele Unite. 31%, de pildă, au impresia că prietenii îi lasă pe dinafară. În plus, se simt presați să publice la rândul lor conținut, ca să primească tot mai multe like-uri și comentarii. Școala 9 a scris în acest an despre impactul social media și asupra adolescenților din România.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
