Daia (Diana) Grigore

Cancelarie

Educația fizică în pandemie. Profesorii de sport cer adeverințe medicale și pentru școala online. Medic de familie: „Nu mai sunt obligatorii de cinci ani”

De teama pandemiei, profesorii de sport cer adeverințe medicale cu „apt sănătos” pentru toți elevii. Chiar dacă fac sportul online. Viorica Milea, un medic de familie din sectorul 6, spune că adeverințele sunt valabile doar la începerea unui nou ciclu școlar, adică pentru clasele I, a V-a și a IX-a. Cu toate astea, este asaltată cu cereri, acum mai mult decât în alți ani.

Inspectorul școlar pentru educației fizică, Laurențiu Oprea, spune că profesorul trebuie să fie asigurat în cazul unui accident: „Și când lucrează online fac efort fizic, că nu stau în fața calculatorului și se uită unii la alții.”

Laborator

EDUCAȚIA ÎN LUME. Proteste pentru deschiderea școlii în Italia. Examene online cu ajutori inteligenței artificiale în Arabia Saudită

Accesul la educație în vremea COVID-19 este principala preocupare a țărilor lumii. De exemplu, în Nigeria, unde mai multe familii au telefoane decât televizoare și radio, ministerul s-a ocupat să dezvolte lecții pentru mobil pe care să le acceseze oricând. Preocupați de examenele de anul viitor, elevii din Marea Britanie au promisiunea că evaluatorii vor fi indulgenți. În acest timp, Arabia Saudită se lucrează să introducă examene de final de liceu online. În Spania continuă disputa cu privire la școlile care au în continuare clase separate pentru fete și băieți.

Clasă

Românca educatoare voluntară în Tanzania, într-o școală din chirpici. „Copiii sunt foarte săraci, dar se bucură la orice, dintr-un ghemuleț de paie fac minge”

Din om de resurse umane a ajuns să lucreze cu oameni pentru care fiecare resursă este drămuită. Raluca Băilă a plecat în ianuarie în aventura vieții ei, în Arusha, Tanzania. Nu pentru plajele infinite de cristal și nici pentru safari. Raluca a lăsat Galațiul pentru a face voluntariat într-o școală săracă, de la peste 5 mii de kilometri distanță. Cu experiență zero la catedră și fără vreun manual sau programă școlară, românca a trebuit să învețe repede cum să-i țină ocupați pe cei 30 de copii din clasa ei. Nu au decât câteva caiete și carioci și se bucură că primesc o jumătate de cană de cereale cu lapte pe zi. Reușesc să se bucure de copilărie în ciuda sărăciei, fiindcă oricum asta e realitatea generală: în Tanzania, 68% din populație trăiește cu 1,25 dolari pe zi, adică în jur de 5 lei.