
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Pentru prima dată, în 15 februarie am sărbătorit Ziua Națională a Lecturii.
La ce este bună lectura? Cui prodest? întreabă unii. De ce trebuie să-i tâmpim pe copiii noștri cu texte pe care noi înșine le-am studiat? se întrebă alții. De ce trebuie să citim „Enigma Otiliei”? Sau „Ion”? întreabă unii elevi.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Lectura le influențează direct copiilor rezultatele școlare, îi ajută să-și dezvolte abilitățile cognitive, dar și empatia, arată mai multe studii. E nevoie, însă, de un minim efort din partea părinților: să le citească zilnic micuților câte o poveste. Pentru a încuraja „cititul împreună”, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a decis ca pe 15 februarie să fie sărbătorită Ziua Națională a Lecturii și încurajează școlile din țară să organizeze activități ad-hoc.