
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

La Școala Gimnazială Sânpetru, cât copiii învață de acasă, profesorii amenajează un laborator de științe integrate. E adevărat că școala comunală e la numai 3 kilometri de Brașov. Au un robot de grădină pe care copiii îl vor programa să planteze legume, ochelari de realitate virtuală, software de realitate augmentată și imprimantă 3D. Au și panouri solare și un microbuz electric în plan. Pentru tot acest scenariu SF, capul răutăților este Mihaela Bucșa, o profesoară de fizică, pasionată de științe și care pare să fi lipsit de la lecția despre limite.
Ce învață elevii de gimnaziu din textele pe care le citesc în manuale? Mai degrabă pesimism decât speranță, arată o cercetare recentă. Am discutat cu Mădălina Chitez, una dintre autoarele studiului, despre cum apare acest ton în manuale, ce riscuri implică și cum pot interveni profesorii și părinții pentru a-l echilibra.
12 limbaje de programare și 10 mii de absolvenți de liceu, o trupă de teatru și musical și peste 30 de meciuri de fotbal elevi-profesori. E o simplificare telegrafică a celor 50 de ani pe care Marcel Homorodean i-a petrecut la catedră, în Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”. Profesor de informatică, în 2012, dintr-o „aberație”, cum îi place să spună, a strâns laolaltă o mână de elevi și a creat trupa de teatru a colegiului, o trupă care îi aduce pe elevi la liceu alături de faima rezultatelor la olimpiade internaționale. Trupa Vianu a lui Homorodean a fost pentru unii absolvenți rampă de lansare către scenele mari, dar a fost pentru toți ceva-ul care i-a pus liceului majusculă.