
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Spaniola, chineza, portugheza și coreeana sunt cele patru limbi pe care Scott H. Young a reușit să le învețe într-un an. E drept, la nivel intermediar. A aplicat regula „fără engleză”, adică limba lui maternă, ca să pună creierul la muncă în celelalte limbi în care „a trăit”. Iar experiența a pus-o în cartea sa despre „ultraînvățare”. Crede că nu trebuie să fii un geniu ca să înveți repede un lucru, ci să fii hotărât. A povestit aventura sa educațională, într-un interviu pentru Școala 9.
Sofija Kirsanov, studentă la Științe Politice în Podgorica, Muntenegru și fondatoarea unui ONG care luptă pentru drepturile tinerilor, a povestit pentru Școala 9 ce înseamnă să trăiești într-o țară aflată încă în umbra Rusiei. O țară multietnică, „fără McDonalds și Starbucks”, în care tinerii ca ea privesc cu speranță spre Vest și vor să pună umărul ca să trăiască în continuare în pace.
Un profesor care are grijă „ca mediul de învățare să fie unul sigur”, care „își pune problema: am făcut bine?”, care „care face efortul să-i înțeleagă pe copii”. Sunt traducerea câtorva dintre reperele din „Profilul și standardele profesionale pentru profesori”, document menit să stea la baza formării cadrelor didactice, pus în dezbatere publică la final de iulie de Ministerul Educației. Dacă universitățile îl pun în centrul programelor lor de anul viitor, de pildă, în jurul anului 2030 vom avea acești oameni la catedră. Am discutat cu Simona Velea, coordonatoarea proiectului, despre competențele care se doresc dezvoltate la profesorii care vor învăța generațiile Z, Alpha și Beta.