
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Asta ne-am întrebat, într-o ședință pe WhatsApp, în anticiparea Zilei Internaționale a Scrisului de Mână, adică azi, 23 ianuarie. Și am făcut repede un Google Doc cu o listă de profesii care scriau mult și poate mai scriu și azi câte ceva. Apoi am scris ceva pe o hârtie, de mână, am pozat-o și am pus-o ca fotografie articolului. Frumoșii visători dintr-o lume a tastelor.
OP-ED. Mulți elevi asociază ora de matematică, testele și examenele cu definiții, teoreme și formule. Ca orice disciplină, matematica are terminologie specifică, restrictivă în primul rând datorită preciziei și gradului de abstractizare. Dar nivelul de rigoare se poate adapta vârstei și pregătirii elevilor. Profesorul care știe când să reducă acest nivel, chiar cu prețul pierderii generalității, înțelege că rolul său nu este să pregătească specialiști.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).