
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”
E aici ceva ce nu se leagă, nu?
Părinții care își supraveghează mereu părinții, inclusiv la joacă, stau în calea dezvoltării independenței acestora, arată un studiu al Universității Essex din Marea Britanie. Cum părinții sunt astăzi mai implicați în creșterea copiilor, cei mici explorează mai puțin și pierd niște abilități necesare. Prin joc, spune cercetătorii, cei mici învață singuri riscurile și pericolele, abilități necesare pentru dobândirea independenței.
Într-o perioadă în care lumea are nevoie de încredere și inspirație, vă propunem două filme ale căror eroi sunt profesorii. Profesori excepționali care reușesc să-și depășească limitele, să-și sacrifice viața personală și imaginea în cancelarie pentru elevii lor. Oameni care fac totul pentru educație. Atât „Premiantul”, cât și „Jurnalul străzii” sunt inspirate din povești reale.