
A început să deseneze personaje cu părul colorat când nu și l-a mai vopsit pe al ei.

Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.
OP-ED. Ați crescut și voi ca elevi cu teama că dacă mărturisiți că vă plac pauzele o să primiți automat eticheta că nu vă place școala? Băiatul meu mi-a mărturisit că partea lui preferată din orar sunt acele 10 minute de petrecut fix cum îl taie capul. Și atunci am început să mă gândesc mai mult și să cercetez beneficiile acestui timp din zi doar pentru noi.
OP-ED. În România, multe decizii din educație - fie ele la nivel de clasă, școală, centre educaţionale sau minister - se iau pe bază de intuiție, tradiție sau soluții rapide când ne loveşte câte o criză. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am baza deciziile pe cercetări validate științific, pe dovezi reale din clasă și din viața elevilor?