Este un student la illustrație în Anglia cu o pasiune pentru creație și rezolvarea problemelor vizuale. Dorește să-și facă o carieră din ilustrație și artă în general.
Uneori, ar trebui să iei o pauză, să tragi aer în piept și să încerci să îmblânzești demonii interiori care te bântuie și ajung să te copleșească. Asta am învățat la atelierul „Care e faza cu greșelile?”, organizat la Rezidența9, parte din expoziția „Atâta s-a putut”, prilejuită de lansarea revistei #6 Scena9. M-am folosit de un ac, bucăți mici de lână colorată și o bilă de poliester ca să spun povestea unei greșeli.
Armand Giurea a decis în urmă cu o lună să plece din țară, după 12 ani de profesorat. Spune că are în continuare o pasiune mistuitoare pentru munca la catedră, dar România l-a umilit prea mult ca să continue. Împrumuta bani în continuare de la părinți ca să supraviețuiască, și ei profesori. Decizia recentă a guvernului de a nu mări salariile profesorilor i-a dovedit din nou că emigrarea a fost decizia corectă. „Vreau să văd și eu cum e să ai bani”, spune tânărul despre ce-și dorește în perioada următoare. Armand a povestit pentru Școala 9 despre durerea de a nu putea să practice profesia pe care o iubește și despre cum vede el reformarea sistemului.
Pentru că sunt studentă la Departamentul de Pregătire a Personalului didactic, în paralel cu studiile de licență, trebuie să fac practică în școli. Am ajuns în fostul meu liceu unde în urmă cu doar trei ani protestam pentru drepturile elevilor, ca reprezentant al lor. Am fost cât pe ce să-mi pierd cumpătul la întrebarea unui elev, mi-am înțeles propriile limite și am avut zile epuizante. Am văzut munca profesioniștilor care nu se vaită de orar și nici măcar de salarii, așa cum se crede. Și m-am bucurat să am mentorul potrivit.