
Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.

Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
Întoarcerea la școală după șapte luni de învățământ online este un extemporal atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Școala nu a avut niciodată o pauză atât de lungă nicăieri în lume. Am adunat impresiile redeschiderii școlii de la profesorii și elevii de la Liceul Edouard Branly din Dreux. Ne-au vorbit despre ce înseamnă readaptarea la un program fix, dar și despre conștientizarea nevoii de școală, în forma ei clasică, în bănci, cu luat de notițe și cu pauze.
Rafly a venit din Indonezia să studieze Jurnalism la Cluj-Napoca, prin intermediul uneia dintre bursele oferite de Guvernul României tinerilor din țările non-UE. Acesta povestește, în limba română, cum a fost călătoria sa educațională la noi, de la proceduri și cum se descurcă cu banii până la cum l-au lovit diferențele culturale. „Nu e pentru cei slabi de inimă”, poate da în scris tânărul indonezian. (Scroll down for English version)