
Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.

OP-ED. Profesorii știu bine: elevii lor cresc într-o lume digitală saturată de informații, imagini și mesaje, care ne-a schimbat nouă tuturor modul de a trăi, de a ne informa, de a ne distra și socializa, și cu care copiii iau contact de la vârste preșcolare. Cum navigăm o lume în care informația curge fără pauze?
„Ascultă-mă și când îți cer ajutorul, nu doar din lecția de zi”, era scris pe o pancartă ținută de o adolescentă la un protest desfășurat în fața Inspectoratului Şcolar din București. Curajul acestor tineri m-a făcut să mă gândesc la cât de obișnuită cu abuzurile era generația mea. Dar lucrurile se schimbă.
Am vorbit cu un profesor universitar, care scrie o cercetare despre curiozitate, despre ce înseamnă să fii și cercetător și profesor, în România. Dragoș Grigorescu ne-a povestit despre nevoia ca cercetările să fie punct de plecare în politici publice: „Ai acest sentiment al paralelismului. Tu-ți vezi de pasiunea ta cu câțiva cu care împărtășești pasiunea și societatea își vede de-ale ei. Și așa e o ruptură între cunoaștere și rezultatele cunoașterii.”