
Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.

Avem astăzi la doi pași de noi un alt război, după 80 de ani de pace în Europa, timp în care abia am avut vreme să digerăm tot răul și tot întunericul venit din discriminare, xenofobie și antisemitism. Am citit jurnalele unor tinere evreice, victime ale unuia dintre cele mai cumplite episoade din istoria recentă - Holocaustul. Lecturi terifiante, dar necesare. A studia fenomenul Holocaustului înseamnă a explora poveștile mânate de curaj, speranță, reziliență pentru ca rasismul să devină un arhaism.
E ultima replică din filmul „Anul Nou care n-a fost”, rostită de actorul Mihai Călin, care îl joacă pe regizorul de la TVR care trebuie să filmeze din nou un Revelion pe placul cenzurii. Prezent zilele astea la festivalul Zilele Nordului, de la Darabani, Botoșani, actorul a povestit publicului, dar și pentru Școala9, ce a însemnat adolescența sa în comunism. Un sondaj recent arată că tinerii de azi în majoritate cred că regimul comunist a fost un lucru bun.
Bogdan Ghiorghiu este profesor de matematică și fizică în Næstved, oraș la o oră distanță de capitala Copenhaga. După un masterat în astrofizică în țara nordică, în timpul căruia s-a întreținut dând meditații, a primit oferta să predea științe într-o școală privată. Astăzi, după doi ani, e fericit că a acceptat-o. Cum altfel, doar trăiește într-una dintre cele mai fericite țări din lume! Bogdan a povestit pentru Școala 9 ce înseamnă starea de bine a elevilor și profesorilor în țara „legii lui Jante”, un cod de conduită care dezaprobă ambițiile personale. Sau altfel spus, cum arată educația într-o țară cu o mentalitate anti-„capra vecinului”.