
Are 37 de ani și, pentru moment, se bucură de vacanța dintre clasa a doua și a treia.

Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
Exercițiile de fonetică și dicție devin jocuri în care copiii își pun pelerina de vrăjitor, cântă la instrumente muzicale, dansează și găsesc rime cuvintelor prin cântec, în această serie de activități propuse de Alexandra Chiorando, educatoare și consultant în domeniul educației timpurii.
Scriitorul Vasile Ernu, unul dintre organizatorii festivalului de Moldox, care are loc anual la Cahul, povestește cum a fost ediția a șaptea a evenimentului. An de an, festivalul a reușit să adune ca în jurul său ca în jurul unui stup elevi, studenți, pasionați și curioși care gravitează cu toții în jurul pasiunii pentru cinematografie. Moldox, așa cum este Ideo Ideis, la Alexandria - Teleorman, sau Anonimul, la Sfântu Gheorghe - Tulcea, reușește să dea culoare orașului numit și „capitala de sud a Basarabiei”. Care asemeni altor locuri din Moldova, a rămas fără săli de cinema.