
Reporter interesat de oameni și de vocile lor. Scrie reportaje, portrete și investigații sociale.

Cum încearcă un director de liceu să-și convingă colegii profesori că predarea nu e despre ei, ci despre elevi, și cine încearcă să îl sprijine.
„Am făcut acest lucru, dar nimeni nu mă apreciază” era, la începutul anului 2025, sintagma ce circula întruna pe Facebook, însoțită de imagini generate cu ajutorul inteligenței artificiale. Imaginile arătau copii triști, bătrâni singuri, „meșteri” lângă sculpturi improbabile, precum un cal făcut din pâini, toate însoțite de texte ce îți cereau mila și empatia. Toate cu mii de reacții. De ce este atât de greu să recunoaștem o imagine generată cu AI?
Vi s-a întâmplat vreodată să citiți o carte sau să urmăriți un film și brusc să exclamați: „Doamne, în tot acest construct ficțional este o metaforă a școlii!”? Nouă da. Și unul dintre filmele care ne-au provocat la o astfel de lectură este Casa norvegiană (Der norske hus, 2017, Norvegia, regia Jan Vardøen - Netflix), poate cu atât mai mult cu cât mai sunt câteva zile până la începerea unui nou an școlar și avem tendința de a ne obișnui privirea cu lentilele progresive ale universului educațional.