
Reporter interesat de oameni și de vocile lor. Scrie reportaje, portrete și investigații sociale.

Pedala pe accelerație, muzica la maxim, viteză, hai, acum, repede, repede, repede. Astea ar putea fi indicațiile de pe un platou de filmare și, dacă ar fi așa, nu m-aș speria. Aș înțelege că anumite convenții cum ar fi cea în care realitatea este întreruptă pentru a face loc imaginației trebuie să se întâmple, altfel vor fi probleme și mai mari decât acest make-believe al artei. Numai că aceste cuvinte de mai sus nu sunt fictive, ni se întâmplă la fiecare sfârșit de noiembrie. Nu mai suntem oameni, se pare, ci am devenit doar un „accesoriu” al sărbătorilor de iarnă. Trebuie să intrăm în atmosfera creată atât în mediul online, cât și în magazine și casele noastre când dăm drumul la radio, TV, internet. Nu era însă așa.
Numărul de atacuri asupra școlilor și a cadrelor didactice a crescut în acest an, potrivit datelor preliminare ale Biroului Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU pentru copii și conflicte armate. Cel mai recent atac a avut loc chiar pe 1 decembrie, în orașul Aybak din nordul Afganistanului, unde mai mulți copii au fost uciși și răniți.
Un copil de emigranți români în Spania a înțeles ce înseamnă intoleranța și prejudecățile după ce a fost hărțuit și umilit de colegii de școală.