
Are 25 de ani, este regizor de film documentar şi fotograf. Are un ochi în obiectiv și unul în nori.

„Nu e loc în lume pentru matematică urâtă”, scrie Godfrey H. Hardy în eseul Apologia matematicianului (1940). Cu această convingere, abstractul și arta se împletesc inclusiv în educație. La fel de relevantă este observația și în 2025: ne-o spun împreună artiști, matematicieni, profesori și elevi, într-un schimb de idei ca într-un forum.
Din când în când, deschid un volum de proză contemporană şi recitesc o povestire: „Grifonul”, de Charles Baxter. Un învățător se îmbolnăveşte, apare în locul lui o suplinitoare, apoi nimic nu mai e ca înainte: adunările au rezultate diferite de la caz la caz, cuvintele antipatice dispar din vocabular, Beethoven simulează surzenia, îngerii merg la concert (stau pe interval, unde nimănui nu i-ar trece prin cap să se uite după ei), George Washington… Piramidele… fotosinteza… Se deapănă istorii și taine, la un moment dat vine vorba despre un animal cu cap și aripi de vultur și corp de leu.
„Studiul“ publicat, luni, de sindicatele din educație ale Federației „Spiru Haret“ despre percepția cadrelor didactice legată de vaccinarea împotriva COVID - 19 nu respectă regulile de bază ale unei cercetări sociologice. Așadar, rezultatul care arată că 56,3% nu vor să se vaccineze nu este reprezentativ pentru cei peste 200 de mii de profesori din România, explică sociologii Mircea Kivu și Cătălin Stoica. Mai mult, aceștia spun că modul în care a fost formulată întrebarea e posibil să le fi sugerat răspunsul respondenților.