
Are 25 de ani, este regizor de film documentar şi fotograf. Are un ochi în obiectiv și unul în nori.

Profesorii organizației Teach for Ukraine au făcut traininguri cu psihologi, ca să învețe cum să lucreze cu elevi traumatizați în vremea războiului și cum să facă față propriilor suferințe. În primele săptămâni de război au pierdut-o pe o colegă de 21 de ani într-un atac din nord-estul țării. Construiesc, virtual deocamdată, pentru că predau online, o școală sensibilă la traumă. Am vorbit cu două profesoare și cu CEO-ul organizației despre cum își continuă activitatea și despre cum s-au transformat elevii în ultimele luni.
Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.
Sabina, Matei, Natalia și Iulia contribuie la împlinirea visului unei asociații de a cumpăra o aeronavă medicală pentru a transporta copiii bolnavi la tratamente în străinătate. Și învață împreună lecția generozității. Cei patru vând brățări și luciuri de buze, gătesc cele mai bune rețete de paste sau fac salam de biscuiți: puțin câte puțin, pun câte un leu la pușculița ce trebuie să se umple cu 2 milioane de euro pentru ca asociația Blondie să cumpere un avion.