Dragoș Hanciu

Laborator

Cazul unei grădinițe din Bacău care făcea liste cu părinții rău-platnici ridică o temă generală: de ce trebuie școlile să caute bani din afară ca să funcționeze normal?

Părinții care întârziau cu plata mesei au fost avertizați printr-un afiș „să nu mai aducă copiii la grădiniță”, iar pe dulap exista lista cu restanțierii la produsele de igienă personală: hârtie igienică, săpun lichid sau prosoape de hârtie. S-a întâmplat la grădinița „Rază de soare” din Bacău. Părinții s-au revoltat, au făcut plângere la inspectorat, iar conducerea școlii a recunoscut ca nefericită gestionarea situației, dar susține și că totul este legal. Acest caz deschide însă o discuție importantă despre bugetul școlilor, în ce măsură sunt prea puțini bani sau doar sunt manageriați prost.

Cancelarie

Editorial. Splina, profesorul și viața școlii

„Cum te simți astăzi?”, îl întreabă rinichiul drept pe cel stâng.

„Nu este treaba ta”, îi răspunde acesta.

„Dar tu, ficatule?”, își încearcă norocul rinichiul drept.

„Nu te privește”, vine răspunsul.

„O să întreb tiroida, poate măcar ea îmi va răspunde”, își spune rinichiul drept. „Sau poate splina...”

Cancelarie

Editorial. Proful rău e bun, proful bun e rău sau teoria relativității

Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”

E aici ceva ce nu se leagă, nu?