
Are 25 de ani, este regizor de film documentar şi fotograf. Are un ochi în obiectiv și unul în nori.

Școala Gimnazială nr. 89 „Nicolae Labiș” i-a așteptat pe elevi luni, 11 septembrie, în prima zi de școală, cu pereții sparți, în praf, zgomot de polizor și ciocane. Unul dintre corpurile de clădire a intrat în renovare, astfel că elevii au fost înghesuiți, pentru câteva ore, cât să-și primească manualele, în câteva săli de clasă, și au intrat pe rând, în trei ture. Așa va funcționa, de altfel, școala cel puțin o perioadă: în trei schimburi, cu ore de 35 de minute. Părinții și elevii sunt revoltați: „E stresant, mai ales la clasa a VIII-a. O să ne bazăm pe meditații”, spun ei. În trei schimburi se învață în alte zece școli bucureștene.
Cum rămâne Daniela Cetean un profesor implicat și conectat cu generațiile cărora le predă.
Mame cu copii în brațe continuă să intre în România pe la vama din Sighetul Marmației. Unele plâng, altele se străduiesc să nu-și arate supărarea în fața celor mici. Într-o atmosferă cernită, jucăriile de pluș, purtate în brațe de la sute de kilometri, lipesc puțină culoare pe un tablou sfâșietor. Redau speranța în umanitate zecile de adolescenți și tineri români veniți la frontiera Sighetul Marmației să ajute: centralizează date, împart pachete cu dulciuri și mâncare, sunt translatori. Echipa Școala 9, aflată la granița cu Ucraina lovită de război, vă prezintă lecția de umanitate pe care o dau românii.