19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
În fiecare vineri din ianuarie, ilustratoarea Alina Marinescu ne spune o poveste vizuală despre ce înseamnă să fii profesor în România. Aceasta este prima dintre ele.
Pentru a aduce o schimbare în viața persoanelor cu deficiențe de vedere, un profesor clujean a creat alfabetul tactil al culorilor. Astfel, prin reprezentări grafice, nevăzătorii pot să le identifice și să le diferențieze. Lui Tudor Scripor i-a venit ideea de la un student nevăzător, din perioada în care ținea ateliere de pictură în SUA. „Nu am reușit să îl fac să înțeleagă conceptele de culoare, el nemaivăzând culorile niciodată”, a explicat pentru Școala 9. Și de aici a pornit totul.
-cEwh.jpg)
„Când intri în clasă, trebuie să îți lași toate problemele în afara ei.” De câte ori vi s-a spus asta? De câte ori ați transmis acest mesaj? Să nu ne spuneți că nu ați auzit niciodată acest îndemn. Este unul dintre cele mai vehiculate mesaje despre statutul și misiunea profesorului, care se concentrează pe beneficiarii educației, elevii, ceea ce este, până la un punct, normal, firesc. Dar există, credem noi, și un firesc al întoarcerii privirii înspre profesori, care par a fi transformați, de acest mesaj, în niște mecanisme ușor de programat și atât. Or, lucrurile nu sunt așa de simple. Nu sunt deloc simple.
