„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
Pe holurile cu pereții faianțați galben-lămâie ale Colegiului UCECOM „Spiru Haret” din București e liniște. Elevii concurează în ediția a patra a Competiției Naționale WorldSkills România. Adică olimpiada pe meserii.
Unu din cinci copii din mediul rural nu este niciodată fericit sau este doar uneori fericit, iar în peste un sfert din gospodării copiii nu se spală întotdeauna pe mâini de după ce merg la toaletă. Acestea sunt câteva dintre concluziile celui de al V-lea raport „Bunăstarea Copilului din Mediul Rural“ pe care World Vision România îl lansează astăzi. Mihaela Nabăr, directoarea organizației, ne-a explicat într-un interviu care sunt principalele nevoi ale copiilor din mediul rural observate în urma cercetării.