Sofija Kirsanov, studentă la Științe Politice în Podgorica, Muntenegru și fondatoarea unui ONG care luptă pentru drepturile tinerilor, a povestit pentru Școala 9 ce înseamnă să trăiești într-o țară aflată încă în umbra Rusiei. O țară multietnică, „fără McDonalds și Starbucks”, în care tinerii ca ea privesc cu speranță spre Vest și vor să pună umărul ca să trăiască în continuare în pace.
An de an, în curtea Colegiului „Vianu”, elevi și profesori își dau întâlnire la un eveniment cu tradiție de 37 de ani: meciul de fotbal. De la un joc cu tricouri pestrițe la ediția de dinainte de Revoluție, în 1988, până la echipamente profesioniste și invitați celebri din lumea sportului de azi.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.