Copiii dintr-o tabără de refugiați din Irak și-au dezvoltat competențe digitale, folosind doar telefonul, înainte ca toată planeta să treacă la învățarea online din cauza pandemiei. Anglia încearcă să găsească alte metode de testare a liceenilor pentru a înlocui examenele oficiale care au fost anulate de criza COVID. Australia nu are suficiente educatoare, iar psihologii din SUA avertizează că și adolescenții pot avea depresie sezonieră.
Ana-Maria Onică a realizat o aplicație de logopedie și o clinică virtuală care intermediază ședințe de terapie între copii și specialiști logopezi. Pandemia i-a făcut pe tot mai mulți părinți să caute soluții la problemele de vorbire ale copiilor și în același timp să se protejeze de Covid-19. Și la părinți din Marea Britanie au căutat ajutor pe platforma sa. Într-un interviu pentru Școala 9, Ana-Maria Onică vorbește despre semnele întârzierii de vorbire și când e momentul ca părinții să apeleze la un logoped.
„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.