Vremurile miuțelor și jocurilor de-a prinselea pe mijlocul străzii au apus. Orașele au devenit tot mai nesigure pentru copii, iar părinții tot mai temători să-i lase singuri. Mai mult, nu doar că și-au pierdut locurile de joacă, treptat rămân și fără dreptul de a-și însoți părinții la restaurant sau în hoteluri. S-a întâmplat recent ca un local din București să impună regula ca cei mici să stea permanent așezați, dar e un trend global. Polarizată, discuția pendulează între „locurile child free încalcă drepturile omului” și „copiilor crescuți cu prea multă libertate le lipsește bunul simț”. Dar dezbaterea e multifațetată și cu rădăcini până în comunism.
Unii activiști, alții în fața unor răscruci esențiale în viață, elevii despre care am scris anul acesta ne spun povestea copilăriei și a adolescenței de azi.
Profesorul de filosofie Ciprian Mihali de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a căutat, într-o analiză pentru Școala 9, cauzele falimentului educațional. Faptul că nu știm ce vrem de la societatea noastră pe termen lung, concentrarea obsesivă doar pe vârfuri, pe talente și meteahna copiatului și plagiatului ne duc pe marginea prăpastiei, crede profesorul.