Dumnezeu ne iubeşte pe toţi în mod necondiționat, i-a explicat Laura Stifter primului elev care i-a mărturisit că are altă orientare sexuală. De când e la catedră, e atentă „să nu instrumentalizăm politic credinţa”. Cum arată acest principiu în practică, în sala de clasă? Laura Stifter explică în partea a doua a interviului pentru Şcoala9.
La început a fost cuvântul. Apoi s-au creat grupurile de WhatsApp. Și lucrurile s-au complicat.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
