Robert Dragomirescu a încercat din clasa a VII-a să se califice la Olimpiada Internațională de matematică. A reușit după patru ani, în 2021, când s-a întors cu o mențiune, însă această performanță n-a făcut decât să-l motiveze să țintească și mai sus. Luna aceasta, Robert, în clasa a XI-a la Liceul Teoretic Internațional de Informatică din București (ICHB), a venit în țară cu medalia de aur, contribuind, astfel, la punctajul care a adus România pe primul loc în Europa și pe locul al cincilea la nivel mondial. Robert a vorbit, pentru Școala 9, despre muncă și gestionarea eșecului, dar și despre importanța pauzelor. Escalada e una dintre activitățile lui preferate și își face timp pentru ea.
Sălile de așteptare sunt locuri în care auzi multe. Cine ce face, cine ce spune, cât mai e prețul nu știu cărui produs, la ce medici se tratează lumea și cum sunt profii din diferite școli. „Copiilor le place de proful X. Nu-i stresează, le dă note mari, aproape toți au zece. E conștient că materia lui, nefiind de BAC, nu îi interesează pe elevi. Sunt dezamăgiți însă de proful Y: nu prea face mare lucru, iar majoritatea dau bacalaureatul din materia pe care o predă.”
E aici ceva ce nu se leagă, nu?
„Ascultă-mă și când îți cer ajutorul, nu doar din lecția de zi”, era scris pe o pancartă ținută de o adolescentă la un protest desfășurat în fața Inspectoratului Şcolar din București. Curajul acestor tineri m-a făcut să mă gândesc la cât de obișnuită cu abuzurile era generația mea. Dar lucrurile se schimbă.