
Este profesoara de limba franceză la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București. A publicat mai multe articole despre programele și planurile de învățământ, despre reforma în educație și demnitatea cadrului didactic, începând din 1993, în revistele Tribuna învățământului și Examene, dar și pe platformele România curată și Republica. A publicat eseuri culturale în limba franceza pe site-ul mondial al Francofoniei – www.mondesfrancophones.com. A făcut traduceri pentru revista Secolul 21.

Am fost observator la vot într-o secție din Malaga la alegerile din 9 iunie. Voiam de mult, dar abia am aflat de Funky Citizens și de faptul că poți pune umărul în felul ăsta la democrație. Unul din 16 pe diaspora, din 500 în total. Sună „big” poate, nu mă îmbăt cu apă rece. Dar am 25 de ani, am votat până acum de patru ori și îmi doresc, idealist, să fac ceva pentru o administrare mai bună a țării. Iată o poză a micii Românii din Spania, așa cum am surprins-o eu în acea secție de vot care a adunat români din Timișoara, București, Mizil, Hunedoara, Brașov și Malaga.
Zeci de profesori din toată țara îi învață pe elevii lor să își dea seama când au în fața ochilor o știre falsă. Și se folosesc pentru asta de operele literare care se studiază în mod normal. Așa ajung să vorbească despre drepturile constituționale încălcate ale lui Harap Alb sau despre condiția femeii de-a lungul timpului, pornind de la „Enigma Otiliei”.
Profesorii au învățat la rândul lor ce înseamnă educație media în cadrul programului „Predau educație media – Laboratorul de educație și cultură media”, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) începând din 2017.
Am fost în școala din Călărași unde deja s-au pilotat planuri-cadru diferite în ultimii patru ani. Cum au făcut asta și cu ce rezultate? Întrebări pe care și le pun azi profesorii multor licee, aflați în situația de a alege ce tip de planuri-cadru implementează, căci Ministerul Educației le oferă două variante. O opțiune „conservatoare”, în care „niciunei discipline nu i s-au tăiat orele” și una „curajoasă”, în care școlile au libertate să își facă orarul după capul lor și să pună în el și activități care până acum intrau la „extracurricular”.