16% din profesorii din România primesc gradații de merit, adică un plus de 25% la salariu pentru cinci ani. Asta înseamnă dosare voluminoase cu diferite adeverințe, în mare parte. Am urmărit cum a crescut piața hârtiilor în ultimii 13 ani, de când se acordă această premiere. Am dat peste site-uri care oferă contracost adeverințe, am fost martoră la adevărate lupte pentru întocmirea acestor dosare și găsirea cunoștințelor care le pot împinge mai în față. După o grevă generală care a adus în prim plan discuțiile, legitime de altfel, despre salariile profesorilor, cred că e timpul să vorbim fără perdea și despre cine le merită.
„Am ratat câteva săptămâni”, îmi spun mulți profesori și directori de școli. „Nu am știut ce să facem, fiecare a făcut ce a vrut, iar unii nu au vrut să facă nimic”, completează un director. Probabil că așa este: ne-a prins criza total nepregătiți, ca de obicei, aș spune eu. Însă în acest moment nu ne ajută cu nimic să intrăm în paradigma lamentărilor sau învinovățirii unei instituții sau alteia.
„Porcotlete”, „porcumelci” sau „moluscăcei”. Așa aveau să afle copiii care au participat la atelierul de traducere al ARTLIT că a fost tradus „pigwinkles” într-o carte pentru ei. În weekendul premergător Zilei Internaționale a Traducătorilor, 30 septembrie, cei mici s-au jucat cu cuvintele, au aflat mai multe despre profesie, dar și că în România, nu poți cumpăra prea multă înghețată dintr-un salariu de traducător.