Învață să cunoască oameni și să scrie din 2016. A lucrat la Realitatea TV, Adevărul și Libertatea, unde este reporter și acum.
Coronițe, școli bune, școli rele, olimpiade și podiumuri - acestea sunt câteva dintre subiectele care au epuizat universul discursiv privind viitorul (și prezentul) politicilor educaționale de la noi, în aceste zile toride. Elevii, studenții și profesorii au intrat în vacanță, la fel și Ministerul Educației, se pare, fiindcă întârzie cu succes implementarea unor reforme prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență. Patru jaloane avea de îndeplinit Ministerul din componenta dedicată „României Educate”: primele trei vizau învățământul preuniversitar și nu au fost îndeplinite. A intrat în linie dreaptă doar angajamentul care viza universitățile.
Op-Ed. Atunci când copiii au început să se plimbe singuri prin casă, am început și eu să mă așez la înălțimea lor pentru a descoperi lucruri atractive pentru ei, dar care i-ar fi putut pune în pericol. Acest exercițiu mi-a adus multă claritate asupra faptului că, din etape diferite, vedem lucrurile diferit. Deși școlarii noștri au depășit de mult perioada în care ar putea trage un teanc de cărți peste ei sau s-ar putea răni în vreun obiect lăsat la întâmplare, vă invit la un exercițiu asemănător - să dezbatem cum le putem insufla copiilor noștri conceptul de dezvoltare personală pe termen lung, pornind de la felul în care programa școlară actuală abordează subiectul.
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la rata de angajare a elevilor și studenților cu vârste între 15 și 29 de ani, potrivit Eurostat. La capătul opus este Olanda, unde 70% dintre tineri lucrează și merg, în același timp, și la ore. Cercetările arată că tinerii care muncesc încă de pe băncile școlii învață să-și gestioneze mai eficient timpul și devin mai responsabili și mai motivați. Cu toate astea, peste 60% dintre tineri nu vor fi pregătiți pentru un loc de muncă, în 2030. Cum îi pot sprijini școlile?
