
Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.

Școala începe cu „planuri remediale“ pentru elevii care n-au beneficiat de școala online, spune un ordin al Ministrului Educației emis în aprilie. Este vorba doar despre „repere metodologice“ pe care profesorii le pot aplica în timpul orelor obișnuite. Ce înseamnă ore remediale și cum se diferențiază ele de binecunoscuta recapitulare, am aflat de la un ONG care organizează astfel de cursuri pentru cei mai vulnerabili dintre copiii din toată țara.
Școala Profesională Germană Kronstadt, prima instituție de învățământ profesional în sistem dual din România, își mărește constant numărul de elevi din 2012 încoace și ajută la schimbarea imaginii școlilor în care adolescenții învață o meserie.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?