
Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.

Când s-au înscris la școală, cei 16 copii romi din Pirita nu aveau nici învățătoare, nici sală de clasă. Fotograful Mircea Reștea i-a însoțit timp de un an pe drumul dintre colibele improvizate în care locuiesc și școala la care unii au luat premiul întâi.
Am întrebat profesorii care sunt principiile deprinse de la mentorii lor și care i-au ajutat în propria carieră la catedră.
Ba da. Am citit, dar mai demult. Era o carte voluminoasă, cu o copertă alb cu verde pe care scria Cobzarul. O carte cu poezii de Taras Șevcenko și îmi amintesc că m-a surprins tristețea versurilor în care își cânta Ucraina asuprită. Afirmația „În viața mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean” nu are însă legătură cu lecturile noastre.