
Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.

Temele pentru acasă nu ar trebui să depășească mai mult de două ore pe zi, potrivit unui ordin de ministru din 2016. Potrivit Uraniei Cremene, expert în parenting și autoarea programului „All About Parenting”, temele ar trebui să respecte regula „10 minute pe nivel școlar”. Adică un copil de clasa întâi să aibă o temă care să-i ocupe 10 minute, și abia un licean din ultimul an să ajungă la două ore de teme pe zi. Urania Cremene a explicat într-un interviu pentru Școala 9 de ce visul părinților de a avea copii premianți îi poate duce pe cei mici în pragul depresiei. „Un pas important ar fi să dăm puțin la o parte visul copilului cu 10 pe linie, al premiantului care știe de toate la același nivel, iar acest «la același nivel» înseamnă «mediocritate»”, crede expertul în parenting.
În 2007 a pus internet prin fibră optică la școală și a început să țină cursuri de digitalizare cu profesorii. Apoi, a bătut Europa în lung și-n lat cu echipe de elevi și profesori, în schimburi de experiență. Ca să ducă mai mulți copii în afară, profesorii dormeau pe jos în școala gazdă. A digitalizat pas cu pas toate clasele. A introdus standarde de evaluare și anul trecut a avut cei mai puțini elevi din istoria unității de învățământ cu note sub 5 la Evaluarea Națională. Totul se întâmplă la Școala „Gheorghe Popovici” din comuna Apateu, Arad, care îl are manager pe Claudiu Vlad. Un director care crede că școala de la sat poate să devină la fel de competitivă ca cea de la oraș.
Mi-ar fi plăcut ca în liceu să-mi fie dirigintă profa de franceză. Pentru că era un om foarte deschis în raport cu ceilalți profesori pe care îi aveam, pentru că în orele ei, dincolo de franceză, ne spunea tot felul de lucruri despre viață. Pentru că la serenada de la finalul liceului, când am fost la ea acasă, ne-a spus ceva ce mi s-a întipărit în minte: „Să știți că în viață, indiferent de câți prieteni ai, de cât e de iubitoare familia ta și de cât de mult o iubești tu, fundamental, ești tot singur!”