
Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.

Editorial. De unde vine nevoia noastră de a fi premiați, obsesia pentru locul unu cu coroniță? Asta m-am întrebat când joi seară, pe 24 octombrie, pășeam pe lângă covorul roșu de la Opera Națională, unde deja veneau invitații pentru Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024.
Deficitul de natură este un concept introdus de autorul Richard Louv în 2005, în cadrul unei cărți revoluționare numite „Last Child in the Woods: Saving Our Children from Nature-Deficit Disorder.” Termenul se referă la alienarea și îndepărtarea oamenilor de natură, în special a copiilor.
„Care este cel mai puternic exemplu de progres pe care l-ați observat la un elev, o transformare care v-a făcut să înțelegeți cât de mult poate schimba lectura felul în care un copil percepe și exprimă realitatea?” Aceasta e întrebarea pe care au primit-o profesorii de învățământ primar care au participat la atelierele de literație Badabum Explorator, organizate de Asociația Punctart. Răspunsurile lor sunt pline de emoție și speranță.