
Gabriela Nedelcu este profesoară de istorie și se ocupă, în paralel, și cu pregătirea elevilor pentru examenul de bacalaureat. Crede că istoria este o poveste care s-a scris singură, dar al cărei final depinde de noi. După trei ani de matematică și informatică în liceu, s-a mutat la filologie doar ca să dea bacul la istorie, pentru că au atras-o secretele și poveștile ei. Ele s-ar pierde fără un povestitor, așa că vrea să fie ea cea care le dă mai departe.

Senzațiile copilăriei la bunici și poveștile părinților cu care – fie că ne place sau nu – semănăm. Patru perspective asupra iubirii în familie.*
O profesoară de limba română dintr-un sat vrâncean duce o luptă continuă cu abandonul școlar. Știe că există două praguri când poate pierde elevii în fața muncilor câmpului sau șantierelor din zonă: clasa a patra și clasa a opta. Așa că merge regulat acasă la copiii care nu vor să continue școala și la cei repetenți și vorbește cu părinții lor. „Profesorul face cât poate, dar este nevoie ca elevul să vadă că și părintele spune aceleași lucruri”, s-a convins Cristina Ene Bărbosu. Pe lângă această muncă suplimentară, profesoara își face orele cât mai creative, prin șotron sau escape rooms.
Andrada Mazilu are 31 de ani și este învățătoare la Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara, unde își învață elevii să fie autonomi, responsabili. Elevii ei știu și cum să comunice unii cu alții când sunt supărați, folosind metoda „vorbirii girafelor”, denumită așa fiindcă girafele sunt animale pașnice. Lectura este un adevărat ritual la clasa ei și caută să aducă o schimbare în sistem, organizând lunar ateliere de formare pentru profesori. A creat și un festival al educației și o școală de vară la sat.