
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Împreună cu elevii ei de la Palatul Copiilor Tulcea, Laura Felea sorta acum un an donațiile pentru refugiații ucraineni și le găsea cazare. Abia începuse războiul din Ucraina. Directoarea s-a grăbit să ajungă cu liceenii în Vama Isaccea, să ajute. Este una dintre lecțiile despre empatie pe care le-a predat la fața locului. De când e directoare, Laura a înțeles, de pildă, că nu toți copiii au cum să vină la oraș, la atelierele Palatului, de aceea, trimite profesori și în școlile din rural.
Pe holurile cu pereții faianțați galben-lămâie ale Colegiului UCECOM „Spiru Haret” din București e liniște. Elevii concurează în ediția a patra a Competiției Naționale WorldSkills România. Adică olimpiada pe meserii.
Ba da. Am citit, dar mai demult. Era o carte voluminoasă, cu o copertă alb cu verde pe care scria Cobzarul. O carte cu poezii de Taras Șevcenko și îmi amintesc că m-a surprins tristețea versurilor în care își cânta Ucraina asuprită. Afirmația „În viața mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean” nu are însă legătură cu lecturile noastre.