Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.
Grădinița Bună a început în Ferentari, în 2017, cu șase copii și cu ușa clasei deschisă. Era singura condiție pusă de părinți ca să se asigure că nimeni nu le bate copiii. Opt ani mai târziu, Grădinița Bună funcționează șase zile pe săptămână în Jilava și acoperă tot ce sistemul public nu reușește să rezolve pentru comunitățile marginalizate: hrană, transport, îmbrăcăminte.
Eram la grădiniță când am mers cu părinții mei prima oară la un protest - pentru protejarea Roșia Montană de exploatările miniere. Zece ani mai târziu am fost acolo ca voluntară, în cadrul proiectului „Adoptă o casă la Roșia Montană”. Două săptămâni am lucrat la diverse clădiri monument istoric împreună cu alți 20 de voluntari și am învățat să mă uit altfel la o casă veche.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.