
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
Trăim vremuri critice, în care e necesar să (re)învățăm o multitudine de lucruri: să ne raportăm la resursele naturale într-un mod mai sustenabil, să ne reconciliem relația cu mediul înconjurător, să le înlesnim generațiilor tinere o conexiune mai profundă cu natura și să le sădim respectul pentru toate formele de viață existente.
În laboratoare cu computere de ultimă generație, elevii învață folosind drone sau realitatea virtuală. În clubul liceului, două echipe își pregătesc roboții pentru un concurs, iar puștii de clasa a V-a fac primii pași în programare avansată. Școala 9 a fost la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, a cărei directoare, Adina Romanescu, crede în adaptarea educației la tehnologia de azi, dar și la nevoile de dezvoltare personală a elevilor. Împreună cu echipa ei de profesori a dezvoltat în ultimii ani mai multe proiecte cu fonduri europene de peste 1 milion de euro.