
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Iată-ne în pragul unei mari dileme – cum luăm decizii responsabile și cum îi sprijinim pe copii să învețe să aleagă pentru sine când noi nu le vom mai fi alături? Este o grijă care ne urmărește discret și pe care o privim în ochi mai ales în momentele de răscruce.
Cardurile pentru prima de cariera didactică au început să fie trimise cadrelor didactice luna asta și au rămas, deocamdată, goale, până când vor ajunge la toți profesorii. Ce se poate cumpăra cu ele e în continuare înconjurat de un nor de ceață și nici dascălii, nici comercianții nu înțeleg în totalitate pe ce pot fi cheltuiți cei 1.500 de lei. Mai mult, pe lista cu firme s-au strecurat și afaceri cu haine, farmacii și o măcelărie. Unii profesori sunt, totuși, optimiști cu privire la aceste carduri, pe care le văd ca pe un avantaj în acoperirea unor cheltuieli necesare.
Într-o școală din cartierul Ferentari, psihopedagoga Ana Vasile a implementat un model educațional inspirat din sistemul american care sprijină copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sau pur și simplu pe cei cu dificultăți de învățare, care au rămas mult în urmă. Practic, a înființat un laborator unde copiii vin să lucreze în ritmul lor, să devină independenți în învățare ca apoi să țină pasul cu cei din clasa lor.