
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Citește un fragment din cartea „Alandalia bis”, scrisă de Zeno Daniel Șuștac, un manifest împotriva politizării educației. Volumul continuă explorarea satirică a sistemului educațional de la noi și de oriunde început în prima carte „Alandalia”. Puteți face cunoștință cu personaje precum magistrul educației Conțopel Scrijelescu, portarul școlii Conspirățel Negaru, cu inspectorul școlar Trage-Sfori, directorul Pricopsel Butonaru sau cu sindicaliștii Struna și Biciu’.
Într-o școală din cartierul Ferentari, psihopedagoga Ana Vasile a implementat un model educațional inspirat din sistemul american care sprijină copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sau pur și simplu pe cei cu dificultăți de învățare, care au rămas mult în urmă. Practic, a înființat un laborator unde copiii vin să lucreze în ritmul lor, să devină independenți în învățare ca apoi să țină pasul cu cei din clasa lor.
O directoare de școală dintr-un sat din Sălaj a reușit, cu metode simple, să-i aducă pe elevi cu drag la școală și astăzi copiii își aduc ei dimineața colegii la cursuri. Delia Monica Petran, de la Școala gimnazială Dobrin, cu 120 de elevi, a dat responsabilități tuturor profesorilor, a strâns relația cu familiile copiilor și a premiat prezența la școală. O politică a școlii este ca fiecare elev să primească atenție. „Să nu existe copil care să vină la școală și nimeni să nu-l întrebe nimic până merge acasă”, explică profesoara. Iată câteva exemple concrete de ce funcționează în combaterea abandonului școlar.