
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Într-o oră de dialog cu Lavinia Braniște am aflat că meseria de scriitoare e reală, că Brăila nu e așa mică pe cât credeam, că „acasă” poartă în sine atâtea nuanțe și emoții și că școala și profesoratul merită mai mult.
Predau la țară pentru că așa și-au dorit. Fac diferite programe ca să ofere șanse egale tuturor copiilor, îi conving să vină la școală și uneori chiar le fac rost de haine și rechizite ca să se asigure că nu abandonează, îi fac să iubească să învețe. Cinci dascăli care predau în județele Argeș, Călărași, Iași, Olt și Timiș au fost premiați în cadrul „Galei profesorului anului din mediul rural”, organizată de asociația Teach for Romania la Iași.