
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Într-un sat din Argeș, chiar înainte să înceapă oficial școala, copiii s-au întors în bănci. Doar că în locul caietelor și manualelor, aceștia au stat la mese acoperite cu mușama, pregătiți cu sucitoare și aluat să afle toate secretele pregătirii gogoșilor. Fundațiile comunitare din toată țara au organizat vara asta 33 de școli de vară ca să aducă științele mai aproape de copii.
Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”
La Iași, există doi profesori care au pariat că literatura poate sculpta generațiile pe care ni le dorim mâine. Doi profesori care cred că lectura poate să le deschidă adolescenților lumi importante și să-i treacă prin experiențe necesare cu care să poată naviga prin viață. Nicoleta și Emil Munteanu, fondatorii revistei Alecart și organizatorii întâlnirilor omonime din cadrul Festival Internațional de Literatură și Traducere - FILIT, cred că aceste evenimente extra școală „sunt mai importante decât olimpiadele”. Crede și sistemul educațional românesc același lucru?