
Antropolog urban și consultant, interesat de cooperare internațională, politici publice sustenabile și industrii creative.

Au trecut mai bine de două decenii de când Mioara Moraru s-a mutat în Italia cu soțul și cei doi copii. Din dorința de-a construi o comunitate de români, în 2010, a înființat Asociația Propatria. Le-a oferit, astfel, compatrioților posibilitatea să se cunoască și, în același timp, a promovat cultura noastră printre italieni. La fel de important i s-a părut să le dea ocazia copiilor din diaspora să învețe limba română, utilă mai ales dacă familia se întoarce în țară. Anul acesta, a organizat o tabără, „Atelierul de vorbărit”, la care au participat cam 90 de copii. În 2020, când a început pandemia, peste 8 mii de minori s-au întors cu părinții din străinătate, să facă școală în România.
Ce rămâne după o viață de muncă alături de elevi? În unele aspecte, sinceritatea. Profesoara de matematică Dorina Jugureanu recunoaște că a fost formată într-un sistem de educație vechi, cu bune și rele. De pildă, îi pare rău că i-a luat mult să se scuture de lecția „nu vorbi neîntrebat”, pe care a prins-o și ea la școală. Ea a istorisit pentru Școala 9 o istorie care integrează destinul mai multor colege și colegi și a unor generații de elevi care astăzi la rîndu-le au copii și se uită la școală cu nostalgie și realism.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Educației, mulți parlamentari români s-au înghesuit la urări și urale pe preferata platformă de socializare și mai nou de guvernare, Facebook. Doar moțiunea de cenzură și implicita criză guvernamentală au mai domolit din avântul cu care politicienii au adresat ode profesorilor, elevilor și părinților acestora. Dacă ne uităm, însă, la modul în care aceștia legiferează, o să ne putem întreba: le place cu adevărat școala asta pe care se tot înghesuie să o reformeze? Iată ce se mai întâmplă în Parlament cu privire la școală, în timp ce ochii tuturor sunt îndreptați în altă parte.