
Am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București. Deși urmez un profil real, îmi place să îmi cultiv și latura creativă, motiv pentru care sunt pasionată de teatru și de scris. Sunt o fire dedicată și pasionată, poate puțin perfecționistă, mereu dornică să mă implic în cât mai multe activități faine. Timpul este prea scurt pentru toate experiențele pe care îmi doresc să le am și cred că cele 24 de ore pe zi nu sunt suficiente pentru cât avem de oferit.

Am văzut în ultima vreme mai multe cazuri de profesori care se plâng că, în lipsa contactului direct cu și între elevi sau studenți, le este imposibil să mențină acea atmosferă de schimb fertil de idei esențială pentru un bun proces educațional. Acești oameni sunt profesori de toate nivelurile, de la clasele primare până la universități.
În căsuțe de lemn sau clădiri renovate cu termopane și table magnetice, peste 122.000 de elevi învață în clase cu regim simultan în România, cu aproape 65% mai mulți ca în urmă cu cinci ani.
Ca părinți, suntem parte din fundația emoțională a copiilor noștri. Modelarea compasiunii de sine este indispensabilă acestei construcții. Când copiii își văd părinții tratându-se cu bunătate în momentele provocatoare, ei învață o lecție valoroasă despre reziliență.