
Pasionată de lumea vizualului. Visează ca aparatul ei să surpindă oamenii și poveștile lor.

Din om de resurse umane a ajuns să lucreze cu oameni pentru care fiecare resursă este drămuită. Raluca Băilă a plecat în ianuarie în aventura vieții ei, în Arusha, Tanzania. Nu pentru plajele infinite de cristal și nici pentru safari. Raluca a lăsat Galațiul pentru a face voluntariat într-o școală săracă, de la peste 5 mii de kilometri distanță. Cu experiență zero la catedră și fără vreun manual sau programă școlară, românca a trebuit să învețe repede cum să-i țină ocupați pe cei 30 de copii din clasa ei. Nu au decât câteva caiete și carioci și se bucură că primesc o jumătate de cană de cereale cu lapte pe zi. Reușesc să se bucure de copilărie în ciuda sărăciei, fiindcă oricum asta e realitatea generală: în Tanzania, 68% din populație trăiește cu 1,25 dolari pe zi, adică în jur de 5 lei.
Iris învață la Școala Latokartano, Helsinki. A început școala acum mai bine de o lună. La ei, doar părinții celor din clasa întîi au mers la școală. Iar apoi elevii au făcut interviuri cu personalul școlii, în care i-au întrebat pe adulți ”cum trebuie adulții să se comporte cu copiii”. ”Pe profesori i-am întrebat cum se poate îmbunătăți un elev. Ne-au spus că un elev devine mai bun atunci când știe ce să învețe”, ne-a povestit Iris Biro, elevă de origine română din Helsinki.
Actualul ministru al Educației Ligia Deca nu este om de partid. Aceasta a ocupat diverse funcții de reprezentare în mișcarea studențească, fiind președinte al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România și al boardului European Students’ Organization. A colaborat, de asemenea, cu Societatea Academică din România, gestionând începând cu 2008 proiectul Coaliția Universităților Curate care milita pentru transparentizarea și democratizarea universităților. 2024 este an electoral în universități, de aici și miza uriașă a prevederilor din noua lege cu privire la mandatul de rector. Va gira în continuare Ligia Deca puterile sporite pentru rectori cimentate prin formatul „legii Cîmpeanu”?