Un profesor care predă filosofie & alte unelte critice elevilor de liceu pune pe hârtie notițe despre relația complicată pe care școala românească o are cu eroarea.
La nord de Oslo, Norvegia, o pădure de foioase și conifere crește. Peste 100 de ani, copacii vor fi tăiați pentru ca 100 de manuscrise să fie publicate în același timp. În fiecare an, un autor cunoscut va dona un text, iar cărțile vor fi publicate în 2114, în cadrul unui proiect care poartă numele de Future Library, adică Biblioteca Viitorului. Printre scriitorii implicați se numără Margaret Atwood, autoarea romanului distopic „Povestea slujitoarei”, iar cartea sa propusă pentru proiect, „Scribbler Moon”, se află deja într-o cameră secretă a bibliotecii publice din Oslo, unde vor fi păstrate, până la publicare, toate manuscrisele.
Schimbare, reformă, nou. Toate sunt privite de pe margine și apoi începe „lătratul” general. Profesorii de Școala 9 Monica Halaszi și Horia Corcheș analizează categoriile comentatorilor, autointitulații experți în educație, apoi cei care cred că au expertiza necesară pentru a comenta doar pentru că au fost și ei elevi. Urmează incomozii, practicienii conștienți că este nevoie de schimbare și mai sunt și tăcuții, cei care nu înțeleg nimic din ce se întâmplă, obedienții.