Există o imagine care circulă în această perioadă în bulele de pe rețelele sociale ale cadrelor didactice. Chiar dacă nu faceți parte din această categorie, este posibil să o fi văzut. Imaginea cu pricina reprezintă o bufniță în două ipostaze diferite, iar alături se află o legendă al cărei rol este, firește, de a explica ce reprezintă fiecare dintre ele.
„Un oraș educat e un oraș în care poți vedea toate fețele cubului, nu doar o singură parte - nu doar un cinema sau doar o sală de concerte. Ai nevoie de tot ansamblul cultural”, crede George Apetroaie, fost membru al trupei de teatru Gong din Roman, Neamț. Școala 9 a stat de vorbă, în cadrul Festivalului Ideo Ideis de la Alexandria, și cu Cătălina Bostan, coordonatoarea trupei și cea care o finanțează din propriul buzunar, pentru a înțelege ce înseamnă să susții o trupă de teatru într-un oraș mic din Moldova, unde nu există teatru.
Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
