
Irina este ilustrator freelance din 2017, după ce a hotărât să acorde o șansă unui domeniu pe care obișnuia să îl admire de pe margine, ca spectator, dar care s-a transformat treptat într-o profesie full-time.

Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.
De Ziua Internațională a Literației, 8 septembrie, Maria Kovacs, de la Fundația Noi Orizonturi și Alina Răducanu, de la Teach for Romania, explică cât de complexă este această competență. Urmărind atent progresul a 275 de copii de clasa pregătitoare, expertele au putut vedea ce anume conduce la rezultate mai bune la copiii cu cele mai mari rămâneri în urmă: predare diferențiată, lucrul unu-la-unu după lecții, școli de vară și evaluare pentru intervenții cât mai bine țintite. Și nu e vorba doar de îmbunătățirea scrisului, cititului, înțelegerii, ci și despre creșterea stimei de sine, a încrederii și curajului celor mici.
Când ai ales învățământul nu te-ai gândit la ce te așteaptă, așa e?
În general, din afară, a fi profesor/profesoară, pare o bagatelă. Mergi la școală, predai câteva ore, apoi ești liber. Pleci acasă când alții revin din pauza de masă la locul de muncă, vara, cât e ea de lungă, e în întregime a ta, ai vacanță de Crăciun și de Paște și ești plătit de la buget. Bașca mai primești și tichete de vacanță.
Este tentant.