
Irina este ilustrator freelance din 2017, după ce a hotărât să acorde o șansă unui domeniu pe care obișnuia să îl admire de pe margine, ca spectator, dar care s-a transformat treptat într-o profesie full-time.

REZOLVAT. Ani la rând, în predarea științelor, elevilor li s-au arătat legi descoperite de oameni care nu mai sunt pe lume, li s-au scris definiții pe tablă și li s-a propus seducător să le învețe pe de rost. Doar că metoda asta nu mai funcționează la noile generații. O alternativă este învățarea prin investigație pe care un ONG românesc a adus-o în clase în ultimii 14 ani.
„Aceasta este doar o soluție temporară”, este opinia unui director de școală din Arad, referindu-se la proiectele finanțate generos pentru abandonul școlar. Are elevi din familiile marilor oameni de afaceri din agricultură, dar și elevi de la orfelinat. „Când vin la școală, primul lucru pe care îl fac este să mă uit la mâinile lor”, mai spun profesorul care prin proiecte europene caută să-i țină în bănci pe elevii care îi eroizează pe tinerii care pleacă la muncă în străinătate. Ce funcționează de fapt, din experiența ultimilor ani?
Respectul, o temă mare în școala și societatea românească, polarizează taberele de ani buni. Cum facem ca ele să se întâlnească? L-am întrebat pe Doru Căstăian, profesor de filosofie și științe socio-umane, ce ar putea să facă școala, profesorii, elevii și părinții pentru ca respectul să devină o valoare comună în școlile românești.