
Este part-time ilustratoare, part-time profesoară la Colegiul de Arte „Carmen Sylva” din Ploiești. Desenează mult și visează să deseneze și mai mult. O găsiți aici.

Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...
O școală prietenoasă cu mediul de 929 de metri pătrați își va întâmpina elevii cu grădini verticale în apropierea unui râu din Lima. În Europa, elevii dintr-un oraș german povestesc de ce e important pentru ei să facă orele în clasă. Iar un cercetător austriac vorbește despre reținerile lui în privința întoarcerii copiilor în bănci. În zonele de conflict, pandemia a fost doar picătura care a umplut paharul: cum învață în general copiii de-acolo și cine poate apăra educația? Mai departe, școlile din SUA caută soluții pentru combaterea discriminării rasiale, dar se lovesc de acuzații de îndoctrinare a elevilor.
Carla și Teo sunt elevi în clasa a XI-a la Colegiul Național „B. P. Hasdeu” din Buzău și sunt îndrăgostiți iremediabil de dans. Doar că pandemia le-a răpit antrenamentele și le-a închis școala într-un ecran. Cei doi, împreună cu alte colege, au povestit pentru Școala 9 ce a înseamnat viața lor între patru pereți, când pasiunile care îi purtau și 12 ore pe zi de la cluburile de dezbateri, la cele de dans, teatru sau fotografie, au trebuit să ia o pauză. „Plâng puțin, căci doare iar. Nu știu dacă m-am pierdut sau m-am schimbat.”