
Născută în București, mutată de câțiva ani în Iași. De 15 ani fotografiază în stil documentar evenimentele importante din viața oamenilor. Mereu în căutare de povești autentice. Pasionată de documentare, graphic design, ilustrație și psihologie.

În fiecare vineri din martie, Andreea Cristea, 18 ani, ne spune, pe capitole, o poveste mai mare despre ce înseamnă să fii licean. Aceasta e a patra și ultima parte.
Am 23 de ani și sunt învățătoare în una din cele mai mari comunități compacte cu origini rome din Europa, unde curierii nu vin pentru că aici sunt „oameni răi”. Am în clasă 24 de năzdrăvani, pe care încerc să-i motivez să vină la școală în fiecare zi. „Ești cea mai bună doamnă”, îmi spun mereu. Uneori de mai multe ori pe oră. Nu pot să aleg un moment petrecut în acești doi ani pe care să îl povestesc. Nu știu dacă am fost mai mândră de ei atunci când au citit primul cuvânt sau atunci când am mers la teatru, iar cei de acolo ne-au zis mirați: „ce cuminți sunt!”
Scenaristul Relu Voicu, fondatorul asociației „Cu cărțile pe uliță”, le explică de câțiva ani probleme de geometrie elevilor din satul Scrioaștea, Teleorman. În vacanța de o lună, a venit constant la ore o elevă de-a VI-a pe care colegii o tachinau că lucra suplimentar. Chiar dacă pierde copii pe drum, inclusiv înainte de examen, Relu vrea să-i ajute în continuare pe elevii din județul care ocupă ultimele locuri în promovabilitatea la Evaluarea Națională.