
Născută în București, mutată de câțiva ani în Iași. De 15 ani fotografiază în stil documentar evenimentele importante din viața oamenilor. Mereu în căutare de povești autentice. Pasionată de documentare, graphic design, ilustrație și psihologie.

„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…
Pentru Andrei-Darius Dragomir, elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic Internațional de Informatică din București (ICHB), Olimpiada Internațională de Fizică din acest an a reprezentat nu doar o confirmare a premiilor obținute până acum, ci și o experiență culturală de neuitat. Originar din Brașov, Andrei s-a mutat la București în clasa a IX-a, din dorința de a se pregăti pentru rezultate mai bune la olimpiadele naționale, dar a ajuns în scurt timp să obțină aurul la toate olimpiadele internaționale din domeniul fizicii și astrofizicii. Între o olimpiadă și un lot, elevul olimpic a povestit pentru Școala 9 despre experiența din Japonia, despre munca din spatele rezultatelor sale, dar și despre idealul de a avea, în viitor, „o viață completă”.
O adolescentă din Târgu Mureș și-a transformat prietenii în personajele principale din fotografiile ei și așa a învățat să-i asculte pe toți cei pe care îi întâlnește.