Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
„Cazi, te ridici, până când îți iese”. Toți skaterii au auzit asta. Și freestylerii adaugă în repertoriul de replici „Muzica continuă”. Am stat de vorbă cu practicanți de freestyle skate din România ca să înțeleg ce presupune munca din spate, dar și ce înseamnă această comunitate care pune bazele unui sport cu rezultate internaționale.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Dacă îl întrebi pe un om sărac, fără loc de muncă și cu un sac de greutăți de unde crede că i se trag toate, sunt puține șanse să-ți răspundă că de la faptul că nu știe să citească prea bine. Dar experții au documentat asta științific și pot spune fără umbră de îndoială că este o cauză importantă. Charles Temple este unul dintre ei. Profesor doctor cu 40 de ani de experiență, îi învață pe dascălii din toată lumea cum să predea cititul și scrisul, inclusiv pe cei din România. Într-un interviu pentru Școala 9, Temple arată prin exemple clare ce este literația și de ce este atât de importantă.