Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
Era o vreme în care scrisorile se redactau pe hârtie velină, se trimiteau prin poștă, în plic timbrat, introdus în cutiile poștale galbene care se găseau de obicei în fața oficiilor poștale. Ajungeau după câteva zile, uneori după câte o săptămână la destinatar. Ce bucurie era atunci când primeai câte o scrisoare de departe, din Hunedoara sau din Iași, pe care era trecut numele tău! Sau din Varșovia, poate, sau din Paris! Cu câtă emoție o deschideai și o citeai!
Într-un oraș în care mulți părinți pleacă la muncă în străinătate, un proiect al unui ONG ajută copiii rămași acasă să se cunoască, să socializeze și să învețe.
Kuna Valentin Gabor are 18 ani, părul blond-castaniu și e mereu atent la cum se îmbracă. Viața lui se învârte între rezolvat variante de Bac acasă la profesoara lui de istorie, desenat rochii inspirate după creațiile caselor de design Dior sau Chanel și familia sa de romi tradiționali, gabori, care fac burlane „de când se știu“. Este primul din familia sa care va da BAC-ul și plănuiește să meargă la facultate. Pe lângă pasiunea pentru modă, vrea să vorbească despre prejudecățile la adresa romilor. „Nu pot să-mi văd doar de pasiunile mele, în timp ce încă sunt români care spun că toți romii sunt hoți sau vor doar să facă mulți copii.“