Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
Înainte de începerea școlii, am revenit, după un an, la Mariana Șerban, o bunică din Rahova care le crește singură pe cele două nepoate ale ei. A fost nevoită să iasă la pensie, deși și-ar fi dorit să lucreze în continuare, pentru că s-a obișnuit printre copiii care îi spuneau „mamaie” și pensia e mai mică decât salariul. „Nu e o rușine să dai cu mătura”, spune femeia. Deși munca ei din ultimul an a însemnat mai degrabă să dezinfecteze obsesiv suprafețele din clase și băi, într-o școală cu trei schimburi de elevi.
Am vorbit cu un profesor universitar, care scrie o cercetare despre curiozitate, despre ce înseamnă să fii și cercetător și profesor, în România. Dragoș Grigorescu ne-a povestit despre nevoia ca cercetările să fie punct de plecare în politici publice: „Ai acest sentiment al paralelismului. Tu-ți vezi de pasiunea ta cu câțiva cu care împărtășești pasiunea și societatea își vede de-ale ei. Și așa e o ruptură între cunoaștere și rezultatele cunoașterii.”
Originalitatea a fost cheia către primul loc la naționala Olimpiadei „Lectura ca Abilitate de Viață”, spune, pentru Școala 9, Diana Găbureac, elevă în clasa a XII-a la mate-info, la Colegiul „Al. Papiu Ilarian” din Târgu Mureș. Ea a convins juriul prin abordarea unor subiecte la care ceilalți concurenți nu s-au gândit. La prima probă a scris despre emanciparea femeii în Iran, iar la oral a vorbit despre cum, din dragoste, faci tot posibilul să-i salvezi pe ceilalți. Și a dat drept exemplu cazul celor aflați la clubul Colectiv în 2015. „A fost un subiect dureros de dezbătut, dar am încercat să ne concentrăm”, povestește Diana. Adolescenta va reprezenta România la Olimpiada Internațională de Lectură din septembrie.