Și-a cumpărat primul aparat foto de ciudă, după ce-a scăpat în râu unul primit cadou, și de atunci tot caută fotoreportajul vieții.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?
În primul nostru an, am publicat portretele unor profesori care ne-au inspirat și de la care credem că au mulți de învățat, fie că sunt în sistemul de educație, fie că nu. Acestea sunt modelele noastre de profesor și ne bucurăm să-i punem pe toți pe aceeași pagină.
Profesorii organizației Teach for Ukraine au făcut traininguri cu psihologi, ca să învețe cum să lucreze cu elevi traumatizați în vremea războiului și cum să facă față propriilor suferințe. În primele săptămâni de război au pierdut-o pe o colegă de 21 de ani într-un atac din nord-estul țării. Construiesc, virtual deocamdată, pentru că predau online, o școală sensibilă la traumă. Am vorbit cu două profesoare și cu CEO-ul organizației despre cum își continuă activitatea și despre cum s-au transformat elevii în ultimele luni.