Scriitor. Excelolog. Organizator. Părinte. A lucrat la săptămânale, trimestriale și o agenție de știri și a coordonat o revistă pentru bărbați.
Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe Planetă. De pe 9 noiembrie suntem din nou acasă. Grădinița online nu mă încântă mai deloc, dar întreținem legăturile cât mai mult posibil. De trei ori pe săptămână, atât dimineața, cât și după-amiaza, ne vedem pe Zoom. Lucrăm în caiete respectând temele săptămânale din planificarea anuală, împărtășim impresii, ne jucăm. Pentru mine este foarte dificil să urmăresc copiii, să repet lucruri, să mă asigur că ei înțeleg tot. Și totuși, dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi.
Aproape un sfert dintre copiii care intră în clasa întâi nu mai ajung să își ia diploma de opt clase. Sunt pasageri prin școală, se pierd în greutățile cu care se confruntă familiile lor: sărăcie, violență domestică, segregare. Două profesoare din Constanța încearcă, prin discuții repetate cu părinții, să îi reintegreze în școli pe acești copii cu griji de oameni mari.
În învățământul profesional și tehnic, rata de succes la examenele de certificare este de 100%. Madlen Șerban, profesor asociat la Universitatea din București, cu experiență în arhitectura politicilor educaționale, explică de ce nu ar trebui să ne bucure această reușită: aceste certificate nu au și calitatea pregătirii în spate și trebuie revizuite. Profesoara a fost coordonatoarea grupului de lucru „Curriculum școlar pentru meserii emergente” în contextul elaborării Strategiei de digitalizare a educației și a explicat pentru Școala 9 care sunt pașii pentru a adapta școala cu piața muncii. „Oamenii deja au aflat că există viață în afara cutiei pe care o numim România. Și pleacă.”
