
Scriitor. Excelolog. Organizator. Părinte. A lucrat la săptămânale, trimestriale și o agenție de știri și a coordonat o revistă pentru bărbați.

Vorbește fără perdea. Uneori. Îți zice verde în față ce are de zis. Tot timpul. Și are multe de zis la adresa sistemului de educație românesc, din care și-a dat demisia în 2008. De când și-a înființat cabinetul privat de matematică, Dorin Ioniță nu mai pune note în catalog, dar i-a rămas ticul. Așa că evaluează tot cu note, declarative, evoluția elevilor. Ele rămân în inima copilului care se simte prețuit.
Pablo Pineda a obținut, în 1999, diploma de pedagog de la Universitatea din Málaga, Spania. Devenea astfel prima persoană din Europa cu sindrom Down care își încheia studiile universitare. Părinții l-au trimis de la început la școli de masă, însă până la liceu nu s-a lovit de prejudecăți, povestește el pentru Școala 9. Atunci, profesorii au votat dacă să-l primească sau nu în instituție. Nu aveau încredere că tânărul cu Down, o afecțiune cromozomială care se asociază și cu dizabilitate intelectuală, ar putea să se țină de liceu. În prezent, Pablo, 49 de ani, vorbește în companii despre integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilități și joacă în filme.
Am crescut ca fiind copilul mijlociu al familiei. De mijloc am fost și în școala generală, ceea ce pentru multă vreme am considerat a fi un mare defect. O fi de la faptul că mi s-a spus de prea multe ori brânză bună în burduf de câine? Un mod destul de nepotrivit să îi transmiți unui copil că are potențial, dacă mă întrebați pe mine. Povestea asta e despre mine, copil care n-ajungea pe raftul de sus al medaliilor și coronițelor, neștiind atunci că nici nu are nevoie de ele și despre copiii de azi puși pe podiumuri din fașă și cântăriți în câți de 10 iau la materii care nu-i interesează.