
Scriitor. Excelolog. Organizator. Părinte. A lucrat la săptămânale, trimestriale și o agenție de știri și a coordonat o revistă pentru bărbați.

Tot anul școlar au plantat copaci, au strâns gunoaie, au reciclat și au făcut campanii de conștientizare despre colectarea selectivă în orașele lor. Deși mulți dintre ei au făcut toate astea întâi doar ca să scape de ore, ca activitate extrașcolară, și-au dat curând seama că nu e de glumit cu problemele de mediu. Într-o tabără de patru zile organizată ca premiu pentru cei mai harnici 85 de elevi, la Cheia, județul Prahova, tinerii și profesorii lor și-au exprimat nevoia de mai multă educație despre mediu. Dar nu musai în școli.
În timp ce Finlanda oferă tuturor elevilor o masă caldă de peste 70 de ani, România încearcă să implementeze, de șase ani, un program-pilot de acordare a unui „suport alimentar” pentru preșcolarii și elevii din 150 de școli și licee din țară. Un facilitator comunitar și un activist, doi oameni de la firul ierbii care lucrează cu copii din comunități școlare, explică pentru Școala 9 de ce hrana în școli ar fi esențială.
La școala din Gălbinași, Călărași, doar în jur de 150 de copii au primit dispozitive ca să participe la școala online. Nevoia era însă cel puțin dublă. În plus, în localitate nu prea este semnal, astfel că unii copii au ținut tableta ca bibelou, că tot n-au putut să se conecteze. Profesorii școlii le-au trimis fișe elevilor care nu s-au putut conecta, au căutat sponsori ca să le cumpere telefoane și tablete și în multe cazuri, și alimente. O felie din realitatea școlii în pandemie.