
Scriitor. Excelolog. Organizator. Părinte. A lucrat la săptămânale, trimestriale și o agenție de știri și a coordonat o revistă pentru bărbați.

Cum arată o școală în care „nevoile speciale” sunt văzute ca potențial, nu ca o condamnare?
K-pop, muzica produsă de artiști din Coreea de Sud, a devenit un fenomen global, cu miliarde de fani în toată lumea. Inclusiv în România unde există un site realizat de fani ai genului, dar și trupe de dans și concerte. În Coreea de Sud, o singură trupă – BTS – aduce miliarde de dolari la bugetul de stat, contribuția lor la PIB-ul țării fiind comparabilă cu cea a companiei aeriene Korean Air. În plus, spre un milion de turiști ajung în țara natală a curentului muzical fiindcă sunt fani ai genului. Școala 9 a vorbit cu trei fane și un organizator de evenimente despre nebunia K-pop de la noi.
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.