Studentă la arte, desenează cu fiecare ocazie în caietul ei de schițe, căutând neobișnuitul in cotidian. În timpul liber visează la forme și compoziții noi care așteaptă să fie descoperite.
Greva s-a terminat. Pe repede-înainte, pe grupurile de WhatsApp, mămicile s-au mobilizat și au pus întrebarea, la care așteaptă urgent răspuns: „Ce-i luăm doamnei? Ce le luăm doamnelor? Card cadou sau numai flori?” Doar asta le-a rămas părinților de la cei care au făcut grevă și au mărșăluit cu miile prin București? Că profesorii sunt săraci?
„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
În matematica școlară, problemele cu text sunt pline de limbaj abstract sau reduse direct la ecuații. Biografiile cercetătorilor și geneza ideilor se rezumă la nume date unor teoreme și formule. Când și, mai ales, de ce am încetat să ne spunem povești la matematică?