Studentă la arte, desenează cu fiecare ocazie în caietul ei de schițe, căutând neobișnuitul in cotidian. În timpul liber visează la forme și compoziții noi care așteaptă să fie descoperite.
Copiii de azi nu mai au respect. Auzim asta des în ciocnirea veșnică dintre generații. Chiar așa să fie? Am pornit la drum să aflăm și i-am întrebat pe elevi și pe profesori dacă se simt respectați și ce înseamnă asta pentru ei. Respectul se simte în tonul vocii, în răbdare și în felul în care predă, ne-au răspuns. Pornim azi la drum cu primul episod despre respect.
Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Cum se adaptează de la o oră la alta un profesor care predă și la clasa a V-a, și la a XII-a?
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.