
Matei Bumbuț este fotograf și elev în clasa a XI-a. Își împarte timpul între școală, fotografie, teatru și muzică.

Elevii din Danemarca sunt în mijlocul unei crize de sănătate mintală: în ultimele câteva zeci de ani, numărul copiilor și tinerilor care suferă de depresie a crescut de șase ori. În căutarea unei soluții, unele școli au apelat la diverse aplicații care evaluează constant starea de bine a elevilor și folosesc algoritmi care identifică problemele concrete, pentru a găsi soluțiile potrivite.
Când discursul public al ministrului educației simplifică problemele și adâncește diviziunile, cum putem ajunge la facilitarea dialogului între părinți și profesori?
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.