
Matei Bumbuț este fotograf și elev în clasa a XI-a. Își împarte timpul între școală, fotografie, teatru și muzică.

Pe Daniela Elena Ionele, profesoară la Colegiul Tehnic „August Treboniu Laurian” din Agnita, Sibiu, eșecurile au adus-o la catedra de astăzi. A picat admiterea la liceu și apoi la facultatea pe care și-o dorea. Însă nu regretă niciun pas de până acum. Coordonează proiecte Erasmus+ prin care elevii ei au putut să facă practică în Spania și Portugalia, iar anul acesta a devenit Profesor Merito, distincție oferită celor mai creative cadre didactice din țară. Dincolo de cum să lucreze la mașina de cusut, le explică elevilor de la școala profesională a liceului că n-au de ce „să se simtă mici” că învață aici.
Un profesor care are grijă „ca mediul de învățare să fie unul sigur”, care „își pune problema: am făcut bine?”, care „care face efortul să-i înțeleagă pe copii”. Sunt traducerea câtorva dintre reperele din „Profilul și standardele profesionale pentru profesori”, document menit să stea la baza formării cadrelor didactice, pus în dezbatere publică la final de iulie de Ministerul Educației. Dacă universitățile îl pun în centrul programelor lor de anul viitor, de pildă, în jurul anului 2030 vom avea acești oameni la catedră. Am discutat cu Simona Velea, coordonatoarea proiectului, despre competențele care se doresc dezvoltate la profesorii care vor învăța generațiile Z, Alpha și Beta.
Peste 300 de părinți din orașele Chișinău și Sângerei din Republica Moldova au fost instruiți de o echipă de psihologi școlari cum să-și îmbunătățească relația cu copiii lor aflați la vârsta complicată a adolescenței. Programul de educație parentală se numește CONECT – adolescența pe înțelesul părinților. De două ori pe săptămână, părinții au participat la întâlniri cu specialiștii, au discutat și și-au împărtășit experiențele avute cu adolescenții lor. La capitolul psihologi școlari, Moldova stă mai bine decât România: are un specialist la 740 de elevi, în timp ce la noi este unul la 1.000.